ALIANTA PENTRU SALVAREA ROMANIEI mai 27, 2010

Romania se confrunta in perioada actuala cu o criza tripla: o criza economico-sociala, una politica si una morala. De aceea, rezolvarea ei presupune solutii pe toate cele trei paliere. Degeaba ne chinuim sa gasim solutii miraculoase pentru criza economica, daca moral si politic suntem la pamant. O strategie economica eficienta nu poate fi sustinuta de o clasa politica aflata intr-un permanent conflict. Atata timp cat nici unul dintre marile partide, PSD, PD-L si PNL, nu este capabil sa adune cincizeci la suta plus unu din voturile romanilor, nu vom avea linistea necesara pentru a construi ceva.

Eu unul am fost si raman adeptul ideii de separare doctrinara intre stanga si dreapta pe scena politica romaneasca. Dar nu cred ca aceasta separare poate fi vreodata mai importanta decat interesul national. Criza economico-sociala care ne-a lovit atat de puternic acum impune mutari curajoase pe scena politica. Puterea, adunata in jurul PD-L, este incapabila nu numai sa vina cu o strategie economico-sociala coerenta, dar si sa aiba un dialog absolut necesar cu partidele din Opozitie. PD-L si partidele mai mici care sustin guvernul Boc se comporta de parca ar fi singuri in Romania.   Adoptand ca lozinca “dupa noi potopul”, Puterea actuala nu le lasa romanilor nici o alternativa. De aceea, este datoria noastra, a partidelor din Opozitie, sa construim aceasta alternativa.

Este clar ca mergand pe calea pe care a apucat-o, PD-L va pierde un numar important de votanti. Dar banii pe care guvernul ii pompeaza in primariile PD-L din toata tara vor face ca scaderea sa nu fie atat de dramatica. PSD si PNL vor mai recupera cu siguranta din votantii care parasesc PD-L, dar nu suficienti. Mai ales ca oamenii se vor imparti intre cele doua partide de opozitie. Astfel ca, in urma unor noi alegeri, fie ele anticipate sau la termen, vom avea iarasi trei partide cu forte sensibil egale. Si ne vom intoarce la situatia din 2008. Ori, in starea in care este acum, Romania nu-si mai permite nici un minut de instabilitate politica.

Politicienii responsabili din PSD si PNL trebuie sa inteleaga ca este datoria lor fata de aceasta tara sa construiasca o alternativa solida la actuala Putere. Eu cred ca solutia este constituirea unei Aliante pentru Salvarea Romaniei. O alianta politica inregistrata la tribunal, care sa sustina candidati comuni la alegerile locale si parlamentare din 2012 sau la eventualele alegeri anticipate. Candidatii la posturile de primari si la posturile de presedinti ai Consiliilor Judetene vor fi candidati ai Aliantei pentru Salvarea Romaniei. Peste tot unde este posibil, PSD si PNL vor avea candidati comuni, iar in localitatile unde acest lucru nu va fi sub nici o forma posibil isi vor acorda sprijin total in turul doi. La stabilirea candidatilor comuni se va tine cont de distributia actuala, astfel incat atat PSD cat si PNL sa-si pastreze mandatele. In judetele si localitatile conduse de PD-L, candidatii Aliantei vor fi stabiliti pe baza unui algoritm simplu care sa tina cont de ponderea nationala a fiecaruia dintre partidele componente, de forta locala, de popularitate, de sondaje etc.  De acelasi algoritm se va tine cont si la intocmirea listelor cu candidati pentru consiliile locale si judetene. Tinand cont ca alegerile parlamentare sunt uninominale, candidatii Aliantei vor fi stabiliti dupa aceleasi principii ca la alegerea primarilor si presedintilor consiliilor judetene. Evident, Alianta dintre PSD si PNL va avea un candidat unic pentru postul de premier si un candidat unic pentru postul de presedinte al Romaniei. Conform intelegerii, unul dintre partide va propune candidatul la postul de premier, iar celalalt candidatul la Presedintie. Daca politicienii din cele doua partide vor da dovada de responsabilitate, curaj si vointa politica, cred ca Alianta pentru Salvarea Romaniei poate schimba usor si democratic actuala Putere. Fara sa mai faca apeluri patetice sa iasa lumea in strada.

Stiu, adversarii unei astfel de constructii imi vor da ca exemple CDR si Alianta D.A., doua aliante similare care au esuat. Ele au esuat, insa, in cu totul alte vremuri. Nici pe vremea CDR, nici pe vremea Aliantei D.A. tara nu se confrunta cu o criza atat de profunda. Si nici clasa politica nu era atat de lipsita de credibilitate cum este astazi. Daca noi, politicienii responsabili din PSD si PNL, nu intelegem sa lasam la o parte ambitiile si orgoliile personale, sa lasam pentru vremuri mai bune chestiunile legate de doctrine si sa construim rapid Alianta pentru Salvarea Romaniei, atunci meritam cu totii sa iesim din istorie.

Publicitate

PSD are nevoie de o viziune proprie despre reforma statului (II) ianuarie 22, 2010

(continuare)

REFORMA CONSTITUTIONALA

Actuala constructie constitutionala este rezultatul compromisului istoric, specific perioadei imediat post-revolutionare, precum si a adaptarii la cerintele impuse de integrarea in NATO si UE.

Pe masura ce statul a evoluat, economia de piata s-a consolidat si democratia s-a aprofundat, au aparut limitele si contradictiile solutiilor de organizare a statului consfintite de constitutie. Criza constitutionala a devenit mult mai vizibila odata cu trecerea Romaniei printr-o noua experienta politica rezultata in urma alegerilor generale si prezidentiale din 2004. Factorul care a scos cu pregnanta in evidenta limitele constitutiei a fost aparitia, pentru prima data, a unei conjuncturi care ar fi trebuit sa impuna o coabitare intre presedinte si o majoritate parlamentara aflata in conflict politic cu acesta.

Numeroase imprecizii ale textului constitutional, raporturile neclare de prioritate intre diferitele etaje de putere ale statului, precum si suprapunerile de atributii au impus numeroase apeluri la Curtea Constitutionala si au generat frecvente blocaje politice.

Astazi, este evident ca avem nevoie de o noua constitutie, care sa elimine ambiguitatile si sa consolideze cadrul democratic, inainte ca acesta sa se deterioreze si mai grav.

O prima problema este cea generata de conceptul de republica semiprezidentiala, care tensioneaza raporturile dintre presedinte si parlament.

Aici, ca si in alte cazuri, avem nevoie de o separare mai clara a atributiilor puterilor din stat.

Sunt doua solutii: fie o republica prezidentiala, fie una parlamentara.

Este o decizie importanta ce trebuie luata la nivel politic. Ambele optiuni au si avantaje si dezavantaje. Fiecare solutie are mai mult sau mai putin sprijin public. Este necesar sa conturam, in raport cu viziunea noastra social democrata despre stat si rolul sau, ce varianta dorim sa promovam in parlament.

Implicit o anume optiune ar impune si un anumit mod de alegere a presedintelui si, probabil, si un anumit mod de suprapunere a ciclurilor electorale.

Solutia prezidentiala impune si o alta perspectiva cu privire la statutul executivului, functia de prim ministru fiind serios pusa in discutie.

Mentinerea solutiei semiprezidentiale este si ea o optiune, dar si in acest caz sunt necesare departajari mai clare ale competentelor si raporturilor de putere.

A doua decizie importanta priveste structura, functiile si dimensiunile legislativului.

Referendumul a indicat dorinta electoratului de diminuare, la maximum 300, a numarului de parlamentari. Referendumul a aratat si existenta, in mai mica masura, a unei optiuni pentru un parlament unicameral. Este vorba de un vot consultativ, dar el nu poate fi ignorat cu usurinta, fara o argumentare serioasa, bine comunicata publicului.

Intrebarea este daca un parlament unicameral asigura un control parlamentar suficient si daca nu se produce astfel un proces de diminuare a rolului parlamentului in raport cu executivul, mai ales, daca o astfel de solutie este dublata si de optiunea pentru o republica prezidentiala.

O astfel de reducere ar diminua costurile institutiei parlamentare, dar ar putea duce si la un deficit de reprezentare democratica.

Adoptarea celor doua cerinte ale referendumului ar presupune o regandire a rolului si statutului institutiei parlamentare, care fie ar deveni una decorativa, fie ar trebui sa dobandeasca puteri sporite pentru a pastra statutul de principala putere in stat.

De modul in care vom decide cu privire la aceste modificari depinde in continuare intreaga constructie constitutionala.

Votul uninominal in sistemul actual, de fapt unul, in ultima instanta proportional, s-a dovedit un esec. Modificarea sistemului de vot este o necesitate indiscutabila.

Aici, avem de ales intre un sistem proportional, majoritar sau mixt. Daca nu dorim sa ne intoarcem la sistemul de lista – proportional, atunci, de fapt, optiunea este intre votul majoritar, de preferat in doua tururi de scrutin, sau la un sistem mixt, in care o parte din parlament sa fie aleasa proportional si o alta parte majoritar.

Indiferent ce solutie alegem, trebuie sa privim constitutia ca pe un sistem juridic si sa admitem ca solutiile trebuie sa fie coerente si compatibile, altfel, intreaga functionalitate a sistemului constitutional va fi pervertita.

Pornind de la observatiile de mai sus, se poate elabora un proiect de reforma constitutionala, a caror prevederi ar urma sa intre in vigoare dupa consumarea actualului ciclu electoral, care sa porneasca de la urmatoarele teze:

• Trecerea la un sistem de republica parlamentara (cu alegerea presedintelui de catre parlament), sau cu mentinerea actualului sistem semiprezidential (cu alegerea presedintelui prin vot direct, de catre cetateni), dar cu o serie de amendamente privind atributiile presedintelui, care sa asigure prevalenta deciziei parlamentului ca organ reprezentativ suprem in stat.
• Un parlament bicameral, insumand un numar maxim de 300 de membri:o    Senatul avand, in principal, rolul de reprezentare a comunitatilor locale si de avizare, la nivel national, a legislatiei europene.o    Membrii senatului ar putea fi alesi in colegii uninominale, prin vot majoritar, cate unul pentru fiecare judet, unul pentru municipiul Bucuresti si cate unul pentru fiecare sector al capitalei.o    Camera Deputatilor ar avea rolul de principal decident cu privire la legislatia nationala.

  o    Deputatii ar urma sa fie alesi pe baza unui sistem electoral mixt: jumatate pe sistem proportional (pe liste de partid) si jumatate prin vot majoritar. Pentru deputatii alesi pe liste de partid s-ar putea stabili o clauza care sa le interzica migratia politica pe perioada mandatului parlamentar.

  o    Reprezentantii minoritatilor nationale ar urma sa fie alesi in continuare pe actualul sistem.

Continuare:
REFORMA FISCALA

Unde sunt politicienii cu viziune? ianuarie 8, 2010

Urmaresc cu interes zilele acestea interminabilele discutii despre bugetul de stat pe 2010. Am auzit o gramada de pareri, fie ale politicienilor aflati la putere, fie ale politicienilor din opozitie, fie ale oamenilor de afaceri, si cred ca populatiei ii este foarte greu sa inteleaga cu adevarat ce se intampla. De aceea, incerc astazi sa trag eu cateva concluzii si sa le expun cat mai pe intelesul oamenilor.

Concluzia principala este ca bugetul pe 2010 prezentat de guvernul Boc este un buget birocratic, facut de secretarii de stat din ministere, care tine cont de conditiile din acordul cu FMI. Este un buget pasiv, construit ca reactie la ce se intampla in interiorul si in exteriorul tarii si nu incearca sa porneasca motoarele de crestere economica.
Oamenii trebuie sa inteleaga ca nu exista bunastare si crestere a nivelului de trai fara crestere economica. Iar cresterea economica se obtine pornind si ambaland doua motoare principale: exporturile si investitiile interne. Bugetul pentru 2010 se bazeaza pe un singur motor, cresterea exporturilor. Prin cresterea exporturilor, guvernul Boc spera sa obtina un Produs Intern Brut (PIB) cu 1,3 % mai mare decat in 2009. Insa aceasta crestere a exporturilor se bazeaza exclusiv pe ce fac altii, adica pe inceperea iesirii din criza a Vestului si pe intarirea euro in raport cu leul (un leu slab ajuta exportatorii). Cum stimuleaza guvernul roman exporturile? Nu stim. N-am auzit de vreun plan care sa implice Eximbank sau alte masuri de sprijin pentru exportatori.

Cat priveste al doilea motor principal de crestere economica, investitiile interne, aici e jale. Acestea nu numai ca nu cresc, asa cum ar trebui, ci chiar scad comparativ cu 2009, de la 3,3 miliarde lei la 2,9 miliarde lei. Daca cu banii din 2009 n-am construit mai nimic, va dati seama ce vom face in 2010, cu fonduri si mai putine. In schimb, constatam ca avem o crestere la cheltuielile de personal, de la 15,3 miliarde lei anul trecut, la 16,9 miliarde lei anul acesta. E de neinteles cum, inghetand pensiile si salariile si dand afara 100 de mii de bugetari, guvernul nu reuseste sa reduca cheltuielile de personal si sa gaseasca bani pentru investitii. Nu putem sa plutim agatati de-o scandura (banii de la FMI) pana cand vin occidentalii si ne scot de ciuf afara din apa. Trebuie sa incercam si noi sa inotam putin.

Problemele acestea le-am semnalat inca din martie 2009 pe blogul meu. Scriam atunci ca trebuie neaparat sa facem investitii si sa scadem cheltuielile bugetare daca vrem sa nu ne afundam in criza. Si spuneam ca reducerea cheltuielilor de personal este dureroasa, dar ca ea trebuie facuta cat mai din timp, ca sa nu ne doara si mai rau mai incolo. Pentru astfel de decizii e nevoie, insa, de politicieni cu viziune, care isi pot imagina cum trebuie sa functioneze lucrurile peste cativa ani. Politicieni care pot gandi ceva mai departe decat de unde facem rost de bani ca sa platim pensiile si salariile luna aceasta. Este nevoie de politicieni curajosi, care pot sa sacrifice binele lor imediat pentru un bine general de peste cativa ani. Are Romania astfel de oameni politici?

Partidul pres, partidul balama si partidul scut decembrie 21, 2009

Situatia politica din Romania incepe sa se clarifice cat de cat. Asistam cu totii la instaurarea unei puteri de dreapta cu PD-L pe post de pilon principal. Asadar, criza politica este pe cale sa se rezolve. Din pacate, nu intr-un mod favorabil noua, pesedistilor. Cat priveste criza economica, de aceasta inca nu s-a apucat nimeni serios.

PSD ar fi putut, ca partid cu multi oameni competenti printre membrii sai, sa puna umarul la depasirea situatiei economice dificile in care se afla Romania. Si cred ca acesta ar fi trebuit sa fie un motiv serios de discutie in interiorul partidului, daca plecam de la convingerea ca interesul national si interesul alegatorilor de centru stanga ar trebui sa primeze interesului politic al unei echipe de conducere.

Posibilitatea ca Marian Sarbu (pe care il consider cel mai bun specialist in problemele de munca pe care il are Romania astazi) sa fie numit ministru in noul guvern Boc a fost eliminata de votul Comitetului Executiv si cred ca, politic, este bine asa. Dar modul in care a fost abordata aceasta problema de unii lideri ai partidului ma ingrijoreaza.

Modul razboinic in care a fost comentata declaratia lui Marian Sarbu, care a spus ca accepta sa faca parte din guvern daca partidul e de acord, arata ca inca nu suntem in stare sa depasim retorica electorala. Faptul ca incercarea de a face si in Roamania ceea ce Barack Obama a facut in SUA sau Nicolas Sarkozy a facut in Franta (cand au cooptat in guvern oameni din opozitie) a fost intampinata cu arma la ochi de conducerea PSD, nu poate duce la o detensionare a situatiei.

Eu cred ca situatia de acum din Romania ne obliga pe toti sa ne decuplam de la starea de lupta permanenta in care suntem de un an incoace. Trebuie sa luam o pauza si sa lasam tara sa respire putin. Trebuie sa ne dam si noua, pesedistilor, ragazul si linistea pentru a construi un PSD modern, democratic, subordonat interesului national, solidar, profesionist si deschis.

Sunt total de acord cu ceea ce scria recent un coleg de blogarit, ca trebuie sa ne unim fortele pentru ca despre PSD sa nu se mai poata spune ca este partidul pres. Sau partidul balama. Sau, as mai adauga eu, partidul scut. Scut in jurul unuia sau altuia. Trebuie sa ne recastigam demnitatea ca partid, pentru ca pesedistii din teritoriu sunt oameni demni. Chiar daca unii din conducerea centrala au cam uitat acest lucru.

P.S. Faptul ca unii, facand foarte multa politica la centru, au uitat notiunea de demnitate, imi aminteste de un episod trait pe propria piele. Atunci cand am demisionat din Parlament pentru a putea fi cercetat de DNA, nici macar un pesedist din tara nu m-a sunat sa imi spuna ca nu e bine ce-am facut. In schimb, au fost destui dintre pesedistii de la centru care m-au dojenit, ba chiar mi-au reprosat acest gest.

Criza poate matura actuala clasa politica! iunie 25, 2009

Criza economica nu se combate cu injuraturi, ci cu masuri nepopulare. Efectele crizei asupra populatiei vor fi mai mari sau mai mici nu in functie de cat de tare ne tragem noi, politicienii, palme pe ascuns sau la vedere, ci de cat de mult curaj avem sa luam niste decizii dure. Si de cat de mult curaj avem ca aceste decizii sa-i atinga, in mod democratic, pe toti. Nu trebuie sa existe favorizati ai crizei economice. Asta daca vrem ca tara sa nu se afunde intr-o criza sociala cu efecte greu de anticipat.

Concret, nu avem foarte multe optiuni in fata. Poate aveam daca incepeam sa luam masuri inca din toamna anului trecut, cand stiam ca vine criza, dar nu voiam sa credem. Acum, situatia n-are prea multe rezolvari. Trebuie sa reducem cheltuielile cat se poate de mult si sa incercam sa adunam cat mai multe venituri. Toate aceste masuri vor fi intampinate cu huiduieli, dar nu avem ce face. Rau oricum ne va fi. Nu putem decat sa-l amanam pana cand va deveni si mai rau.

Politicienii trebuie sa aiba curaj si sa atace odata cheltuielile bugetare. Mai devreme sau mai tarziu, oricum se va ajunge la restrangeri de personal si la micsorari de salarii. Companiile private le-au facut de mult. Ori, banii bugetarilor vin tocmai de la aceste companii. Daca vom continua asa, vom ajunge cu siguranta la fundul sacului. Reducem acum salariile, pensiile nesimtite si personalul peste tot unde este posibil, vom putea sa-i platim pe bugetarii de care tara are nevoie si pe pensionari. Nu le reducem, vom avea probleme mari cu pensiile si cu salariile tuturor bugetarilor. Trebuie sa intelegem acest lucru simplu. Si noi, politicienii, si sindicatele, si salariatii din sectorul bugetar.

Ori facem niste reduceri cu cap (pe care ar fi trebuit sa le facem si in conditii normale, data fiind umflarea absolut haotica a schemelor de personal in diferite sectoare bugetare), ori ne prabusim toti. Sa ne gandim cum vrem sa arate si sa functioneze statul roman, sa ne stabilim prioritatile pentru urmatorii douazeci de ani si sa operam in consecinta. In prima faza, vrem sa intarim educatia, siguranta cetateanului sau protectia sanatatii? Noi, politicienii, trebuie sa raspundem la intrebarea asta si sa luam decizii. Bineinteles ca si profesorii, si politistii, si magistratii, si medicii sunt foarte importanti. Dar in situatii de criza trebuie sa ne fixam prioritati, pentru ca nu putem sa le rezolvam pe toate deodata. Sigur ca vor fi unii nemultumiti, dar trebuie sa salvam tara.

Iar noi, politicienii, trebuie sa ne calcam pe suflet si sa desfiintam odata toate posturile create pentru apropiati, prieteni, rude de gradul unu sau zece, sa reducem salariile si pensiile nesimtite, create special cam pentru aceiasi indivizi.

Cat priveste cresterea veniturilor, aici nu sunt prea multe de discutat. Orice taxe noi vom inventa (vezi impozitul forfetar) nu vom face decat sa cream alte dezechilibre si alte metode de fentat legea. Eu cred ca singura solutie sanatoasa este cresterea TVA cu doua, trei procente, dublata de reducerea numarului de taxe platite de cetateni, taxe care sporesc birocratia, dar nu aduc mare lucru la bugetul de stat.

Apoi, daca tot vorbim de solidaritate in vreme de criza, trebuie sa introducem o taxa pe bogatie, asa cum exista si in Franta, de exemplu. Fie ca ii spunem asa, sau ii spunem altfel, taxa respectiva instituie un lucru simplu: cei care au case mai mari si mai multe sau masini mai luxoase si mai multe trebuie sa plateasca statului mai mult decat cei care traiesc decent.

Reducerea cheltuielilor cu salariile bugetarilor (prin reduceri de personal sau/si reduceri de lefuri), cresterea TVA, reducerea drastica a numarului de taxe inutile, introducerea taxei pe bogatie sunt masurile pe care eu cred ca trebuie sa le luam rapid. Noi, politicienii, trebuie sa avem curajul s-o facem, dar si vointa de a incepe chiar noi sa dam exemplu. Daca n-o vom face, despre actuala clasa politica se va vorbi numai la trecut.