Sunt foarte trist. Prietenul si colegul meu Marian Sarbu a anuntat ca paraseste PSD dupa 16 ani de activitate neintrerupta in acest partid. Este pentru prima oara, in cariera mea de om politic, cand imi gasesc foarte greu cuvintele. Dincolo de a-mi fi prieten, Marian este unul dintre putinii lideri de stanga autentici din Romania, este un simbol pentru PSD. Cei care spun ca plecarea lui nu e mare lucru habar n-au ce inseamna politica de stanga, habar n-au ce inseamna social-democratie. Iar cei care timp de un an si jumatate s-au uitat la lupta mea cu Geoana si fie m-au criticat, fie au tacut academic sa se uite acum unde au adus partidul. N-au nici o remuscare pentru situatia critica in care a ajuns astazi PSD?
PSD pierde un simbol
februarie 26, 2010
Vanghelie, rana de pe obrazul PSD
februarie 18, 2010
Deja este prea mult. Marian Vanghelie, pata de pe obrazul PSD, s-a transformat in rana. Incepand de ieri, cand pe ecranele tuturor televiziunilor rulau vorbele de duh ale lui Vanghelie la adresa unor colegi din partid, rana s-a deschis. Urata, hidoasa, in vazul intregii tari. PSD sufera acum din cauza unui individ despre care eu tot spun de doi ani de zile ca face un imens rau partidului. Un individ care, chiar daca are mintea odihnita, n-a inteles ca trebuie sa se opreasca. Un individ care, sa ne amintim, visa sa devina cel mai important om din Romania.
Ceea ce zice si face astazi Marian Vanghelie a ajuns sa fie catalogat drept definitoriu pentru PSD. Partidul ocupa spatiul public, nu cu solutii si propuneri de legi, ci cu amenintari, injuraturi si politica gastilor.
Oare, vazand ce se intampla cu PSD, electoratul mai da doi bani pe noi? Cat de jos am ajuns, cat de jos mai vrem sa coboram? In loc sa fie un moment de relansare, Congresul nostru de sambata e asteptat ca spectacolul de circ al anului. Cu Vanghelie in rolul principal. Si pentru ca impactul sa fie maxim, diferite gasti si gasculite, mai vechi sau mai noi, fac jocuri de culise.
Este inadmisibil in ce hal a ajuns partidul sub conducerea lui Vanghelie si a celor care l-au cocotat atat de sus. Eu scriu si spun inca de acum un an de zile ca politica aceasta, a gastilor, poate fi mortala pentru PSD. Pentru ca nu le convenea ce spuneam, baietii din gasti m-au acuzat ca fac jocurile cuiva din afara partidului. Astazi, si Ion Iliescu, si Adrian Nastase spun exact ce spuneam eu.
Nu sunt deloc fericit ca am avut dreptate. Din contra. Sunt foarte, foarte trist. Pentru ca nici eu n-am crezut ca se va ajunge aici. Unii dintre putinii care mai vad limpede in aceste zile au ales sa se retraga si sa lase gastile sa-si sparga capetele intre ele. Dar oare mai putem vorbi de un partid dupa un astfel de macel?
Eu am ramas sa ma bat. Nu cu cineva anume, nu-mi plac gastile si nu fac parte din ele. Am ales sa ma bat pentru principiile si drumul in care cred. Urmandu-le, sunt sigur ca voi castiga la Congresul de sambata, indiferent care va fi rezultatul votului. Voi castiga pentru ca le voi arata colegilor calea pe care trebuie sa mergem. Daca nu acum, cu siguranta mai tarziu. Ea nu se schimba indiferent cate tumbe face si cate injuraturi da pe post Marian Vanghelie.
Candidez, nu ma joc!
ianuarie 27, 2010
Observ ca, in ultimele zile, foarte multi analisti, dar si colegi din taberele cu care ma aflu in competitie in partid sustin sus si tare ca anuntata mea candidatura la sefia PSD este, de fapt, o miscare tactica. Convinsi ca ei stiu, chiar mai bine decat mine, ce urmeaza sa fac, distinsii domni spun ca, mai mult ca sigur, nu voi candida in final la presedintia partidului si ca ma voi alatura uneia sau alteia dintre tabere.
Dar astazi am decis sa nu-i mai las sa munceasca in van. De ce sa-si consume energia si timpul construind fel de fel de scenarii referitoare la candidatura mea? Asa ca ii anunt, in modul cel mai sincer, ca nu-mi retrag candidatura. Nici acum si nici mai tarziu. Am spus un lucru si ramane asa cum l-am spus. Nu ma joc cu vorbele si cu candidaturile.
La discutii, da, sunt deschis atunci cand vorbim despre cum trebuie reconstruit PSD, despre cum trebuie reformat statul, despre care trebuie sa fie solutiile PSD de scoatere a tarii din criza, despre cum trebuie sa arate echipa capabila sa atinga aceste deziderate. Pot sa discut de ce nu cred ca e bine ca Mircea Geoana sa mai conduca PSD, de ce cred ca Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie si grupul lor de interese nu trebuie sa mai influenteze deciziile partidului.
Pot sa discut despre toate lucrurile bune pe care le-a facut Adrian Nastase pentru PSD si sa-l invit public, asa cum am facut-o si cu Cristi Diaconescu, sa vina alaturi de mine intr-o echipa redutabila pentru reconstructia partidului, intr-o echipa care sa ne duca la guvernare pana cel tarziu in 2012. Insa nu-i pot lasa pe altii sa hotarasca la televizor ce se va intampla cu candidatura mea. Acest lucru l-am hotarat eu si las Congresul PSD sa se pronunte daca am luat sau nu o decizie buna.
Patefonul lui Geoana s-a blocat!
ianuarie 26, 2010
Patefonul lui Mircea Geoana s-a blocat pe versul “Mitrea e omul lui Basescu”. Stiindu-se pe sine un politician-marioneta, Geoana isi imagineaza ca si altii sunt la fel. Isi inchipuie ca eu nu pot functiona ca un politician cu gandire si vointa proprie, ci e musai sa am pe cineva in spate, care sa ma manipuleze.
N-am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata omul nimanui. Sunt un om cu coloana vertebrala, care isi respecta intotdeauna cuvantul dat. Daca eram omul cuiva, nu eram trimis sa ma “odihnesc” dupa fiecare campanie pe care am castigat-o pentru PSD. Iar aiureala asta cu Basescu este cea mai ticaloasa minciuna care s-a spus vreodata despre mine. Ticaloasa, pentru ca pleaca de la faptul ca am militat pentru intrarea la guvernare a partidului meu.
Am militat ca PSD sa intre la putere alaturi de PDL fara sa cer nimic pentru mine personal. N-am cerut nici postul de sef al Senatului, nici calitatea de membru CSAT, nici controlul asupra Ministerului de Interne. Pe astea le-au cerut Geoana si grupul lui si au profitat de ele. Geoana & co. ma acuza pe mine ca am fost inteles cu Basescu sa bag PSD la guvernare. Dar ei unde au fost cand s-a negociat si cand s-a semnat protocolul aliantei cu PDL? Nu cumva Geoana era seful partidului, iar Hrebenciuc marele negociator de functii? Nu cumva Geoana a semnat cu mana lui alianta cu PDL? A semnat-o cu mana mea?
Mircea Geoana si grupul lui afirma ca eu am preluat temele lui Traian Basescu si le-am folosit ca sa-i atac pe ei. Blogul acesta este martor ca acuzele pe care eu le-am adus grupului Geoana au aparut cu mult inainte ca ei sa se lupte cu Basescu. Sunt lucruri evidente, pe care orice membru PSD putea sa le constate. Faptul ca Mircea Geoana era condus de grupuri de interese din afara partidului s-a vazut pe tot parcursul anului 2009 si, mai ales, in campania pentru prezidentiale, cand Geoana pierduse clar controlul asupra propriei campanii.
Atunci, de unde pana unde ideea ca Mitrea e omul lui Basescu? Doar pentru ca am spus adevaruri dureroase pentru Geoana & co? Declar pentru a nu stiu cata oara foarte raspicat: nu sunt omul nimanui. Sunt pesedist si voi ramane pesedist. Nu am nici o legatura sau intelegere ascunsa cu Traian Basescu si PDL. Ei sunt principalii nostri adversari politici, pe care trebuie sa-i invingem cu solutiile si programele noastre. Eu sunt obsedat de gasirea unor solutii social democrate pentru scoaterea tarii din criza si nu de Traian Basescu. Pentru ca obsesia noastra fata de Traian Basescu l-a facut atat de mare.
Geoana vrea sa rupa PSD!
ianuarie 22, 2010
Temerile mele incep sa se adevereasca. Gruparea Geoana – Hrebenciuc incearca sa recastige puterea in PSD prin mijloace necinstite. Mai multi colegi din tara m-au sunat sa-mi spuna ca Geoana & co. au convocat o intalnire undeva, la munte, unde incearca sa-i convinga pe unii lideri de filiale de necesitatea organizarii cat mai rapide a unui Congres. Mai exact, gruparea Geoana vrea sa convoace formal un Consiliu National pe 12 februarie pe care sa-l transforme imediat in Congres. Un Congres cu cateva sute de membri. Fara conferinte judetene organizate ca la carte, deci fara reprezentanti care sa reflecte cu adevarat vointa membrilor PSD din toata tara.
Astfel, Geoana & co. spera ca printr-un Congres rapid si aranjat sa-si pastreze controlul asupra partidului, control care a dus partidul in situatia de a se permanentiza in opozitie. Este grav daca gruparea Geoana reuseste sa dea aceasta lovitura. Este grav pentru ca, daca lovitura le iese, riscul ca PSD sa se rupa este foarte mare. Sper ca toti colegii mei, sefi de filiale, lideri locali, oameni cu influenta in partid, oameni carora le pasa de PSD sa se opuna acestei tentative.
Am mai pierdut un parlamentar
ianuarie 19, 2010
Deputatul Valeriu Steriu, fost secretar de stat in Ministerul Agriculturii, a demisionat din PSD si s-a alaturat grupului independentilor. Adica partidul mai pierde un specialist, care a decis sa-si caute o solutie individuala. Se pare ca noul PSD, promis dupa pierderea alegerilor de vechiul presedinte Mircea Geoana, nu mai convinge. Oamenii din partid au inceput sa-si piarda increderea in capacitatea echipei Geoana de a realize un proiect viabil, care sa readuca PSD la guvernare.
Incotro se indreapta partidul cu Mircea Geoana in frunte? Foarte multi membri PSD isi pun cu ingrijorare aceasta intrebare. Cu multi dintre ei am stat de vorba personal si le-am aflat temerile. Iar concluzia este ca, daca noi, cei care declaram ca ne pasa de acest partid, nu prezentam rapid un proiect solid de viitor, oamenii vor cauta in continuare solutii individuale. Si aici nu ma refer numai la parlamentari, ci si la primari si consilieri.
Eu am spus ca stiu ce trebuie facut pentru ca PSD sa ajunga la putere pana cel tarziu in 2012. Multe dintre ideile care ne pot duce la acest rezultat le-am scris deja pe blog, altele urmeaza sa le propun in cel mai scurt timp. PSD, ca si Romania, are nevoie urgenta de o viziune politica.
P.S. Revin cu o temere a mea care, daca se adevereste, va pune in pericol unitatea partidului. Este vorba despre temerea ca Geoana & co. vor incerca sa organizeze un congres aranjat. Adica un congres cu cat mai putini delegati, alesi pe criterii mai putin democratice. Daca se va incerca acest lucru, PSD se va rupe.
DE CE N-A AJUNS PSD LA PUTERE (II)
ianuarie 14, 2010
ANALIZA GRESELILOR DIN ULTIMII CINCI ANI, CARE AU DUS PARTIDUL IN FATA CELUI DE-AL DOILEA CICLU SUCCESIV DE OPOZITIE
(continuare)
UNDE SI CE AM GRESIT?
1. Reforma partidului
Congresul PSD din 2005 a fost considerat de multi o cotitura in viata partidului. Dupa Congres a aparut o asteptare, uneori supradimensionata, pentru reforma si innoire a partidului. Din nefericire, privind retrospectiv, putem spune ca reforma, atata cata a fost, mai curand a fragilizat partidul si a amplificat confuzia din interiorul bazinului nostru electoral.
Schimbarile succesive de statut, dar si de echipa de conducere au avut efecte negative. Partidul, in loc sa isi mobilizeze fortele a lasat loc unei competitii interne care a condus la marginalizarea unor lideri importanti ai partidului si chiar a unor intregi organizatii.
Noua generatie de lideri a fost chiar mai putin credibila decat cea care era considerata uzata si depasita moral.
Ideea, in sine valoroasa, a cresterii rolului si autonomiei organizatiilor judetene a generat o slabire a capacitatii de coordonare a partidului. In realitate liderii judeteni, desi mai putin controlati de la centru, au devenit un simplu mecanism de validarea unor decizii luate la varful partidului in grupuri informale de decizie.
Ascensiunea politica in partid si selectia noii elite politice a fost de multe ori bazata pe un fenomen de mercantilizare a partidului, potenta financiara devenind un criteriu cheie.
Sistemul bine articulat de organizare si mobilizare a partidului, care reprezenta in trecut unul din atuurile importante ale PSD a fost neglijat.
De cele mai multe ori reforma a fost condusa si conceputa in functie de opinii si solutii sugerate de exponentii de dreapta ai societatii civile.
2. Reforma doctrinei
Din punct de vedere doctrinar PSD si-a pierdut din identitate si forta. Demersul doctrinar a fost considerat lipsit de importanta. In multe momente s-a mizat pe strategia dezideologizarii. Partidul a oscilat continuu intre stanga si dreapta.
A aparut tendinta substituirii discursului doctrinar cu unul orientat excesiv imagologic. Mesajele electorale conjuncturale si ideile de program de guvernare amalgamate au generat mai curand confuzie in electorat si sentimentul ca partidul a parasit principiile stangii.
Spre deosebire de PDL, care a intarit caracterul sau doctrinar si a accentuat in discursul sau public optiunea pentru valorile si solutiile politice de dreapta, PSD a dat senzatia ca se detaseaza de propria sa familie ideologica si ca isi cauta o pozitionare mai curand spre dreapta. Aceasta alunecare spre dreapta a fost conturata si mai puternic de incercarea de a prelua in discursul PSD temele si modalitatile de abordare specifice in primul rand PDL, a rezultat o forma de mimetism al discursului politic care a diminuat credibilitatea partidului in cadrul dezbaterii publice. Cooperarea cu PNL in proiectul Johanis si, apoi, in turul doi al alegerilor prezidentiale a adus noi accente de dreapta in discursul public al PSD. Acest compromis a diminuat in realitate credibilitatea ofertei candidatului PSD, fiind perceput de electorat ca artificial si conjunctural.
3. Criza de imagine si de credibilitate
In 2004, PSD a castigat alegerile parlamentare, dar nu si guvernarea. Aceasta a fost consecinta directa a pierderii alegerilor prezidentiale de catre Adrian Nastase. Victoria lui Traian Basescu, la limita, in turul doi, s-a petrecut pe fundalul unei profunde erodari a imaginii publice a PSD. Pe de-o parte, partidul era considerat inca criptocomunist, iar pe de alta parte, dobandise imaginea de partid stat, care ofera imunitate coruptiei politice la varf. Aceste clisee bine sustinute mediatic au acoperit cu desavarsire performantele guvernarii si au condamnat partidul la o dificila izolare politica in opozitie.
Reactia fireasca a fost un demers de reconstructie a imaginii publice a PSD. S-a incercat schimbarea discursului, s-au adus in primul plan al scenei politice noi purtatori de imagine, precum si fel de fel de fantezii identitare, unele chiar hilare, cum au fost cea a furnicilor rosii sau cea a cocorilor PSD.
Efortul vizibil de cosmetizare a imaginii a fost mai curand de natura sa diminueze credibilitatea partidului, iar anumiti purtatori de mesaj au pus noi etichete penibile pe imaginea PSD.
Unele promisiuni electorale fanteziste si lipsa coerentei si consecventei demersului politic au mentinut la cote scazute credibilitatea partidului.
Rezultatul ultimelor alegeri arata ca PSD continua se afle in plina criza de imagine si credibilitate, noi etichete precum cea de partid al mogulilor se adauga peste stratul mai vechilor deficiente de imagine.
4. Strategia de schimbare a bazei electorale
Sesizand corect tendinta de diminuare a propriului bazin electoral PSD a incercat sa isi schimbe baza electorala. A fost vizat in primul rand electoratul urban si tanar, cu optiuni mai conturate spre dreapta. Aceasta strategie a fost sustinuta si de reforma doctrinara.
Rezultatul a fost mult sub asteptari. Noile bazine electorale au ramas in mare parte ostile PSD si, din nefericire, s-a pierdut, simultan, si o parte semnificativa a electoratului traditional de stanga, care s-a regasit mult mai bine in discursul populist al PDL.
Una din gravele deficiente ale PSD in aceasta perioada a fost ca nu a analizat corect si in profunzime dinamica electoratului si nu a reusit sa preintampine alunecarea unor largi categorii sociale, care sunt in mod firesc conectate stangii, spre oferta electorala a PDL si PNL.
PSD a ramas un partid al electoratului de stanga pasiv (pensionari cu pensii mici, tarani care traiesc din autoconsum, etc.) aflat, in special in perioadele de crestere economica, in continua tendinta de diminuare. Oferta noastra electorala, viziunea si proiectul politic nu au evoluat in ritmul societatii romanesti. Am ramas un partid definit de expresia „va dam”. Conceptul statului paternalist a ramas pentru PSD in centrul proiectului sau politic.
Categorii ample de electorat activ de stanga (angajati din mediul privat si din sectorul bugetar, mici intreprinzatori, fermieri orientati spre productia de piata, tineri plecati la munca in strainatate, etc.), care au reusit sa-si asigure un standard de viata rezonabil prin propriul lor efort si care doresc, mai curand, un stat care sa le protejeze statutul dobandit (locuri de munca, stabilitate economica, un mediu de afaceri prietenos, taxe si impozite reduse) si sa le ofere servicii publice de calitate, eficiente si usor accesibile nu s-au mai regasit in proiectul de societate propus de PSD. Tocmai acest electorat ofensat de ineficienta clasei politice (perceputa, in tot mai mare masura, ca o elita parazitara a societatii romanesti) si care aspira la un stat al bunei guvernari, de tip occidental, este cel care, fie s-a lasat sedus de conceptul reformei statului promovat de Traian Basescu, fie s-a regrupat in tot mai marele contingent al absenteistilor.
5. Aliantele politice
Pe masura ce forta sa electorala s-a diminuat PSD a fost nevoit sa caute solutii de construire a unei majoritati parlamentare la dreapta sa. In cinci ani au fost incercate, pe rand, toate formulele de alianta. Rezultatul a fost insa costisitor pentru partid. Treptat, PSD a ajuns sa se manifeste, sub conducerea lui Mircea Geoana & Co, ca un partid subaltern, nevoit sa se multumeasca cu un rol secundar in diferite formule de guvernare.
Costurile acestor aliante au fost platite electoral, atunci cand PSD a trebuit sa isi insuseasca costurile guvernarilor pe care le-a sustinut din parlament sau la care a participat.
Pierderea initiativei politice risca sa devina in continuare unul din pericolele majore pentru viitorul stangii in Romania.
Continuare:
Trei erori de tactica si strategie politica
DE CE N-A AJUNS PSD LA PUTERE (III)
ianuarie 14, 2010
ANALIZA GRESELILOR DIN ULTIMII CINCI ANI, CARE AU DUS PARTIDUL IN FATA CELUI DE-AL DOILEA CICLU SUCCESIV DE OPOZITIE
(continuare)
TREI ERORI DE TACTICA SI STRATEGIE POLITICA
1. Debarcarea lui Adrian Nastase
Una din primele erori majore a fost facuta in martie 2006, cand, din dorinta de a diminua costurile de imagine pricinuite de acuzatiile de coruptie la adresa lui Adrian Nastase (la acea data presedinte executiv al PSD si presedintele Camerei Deputatilor), s-a decis suspendarea acestuia din conducerea partidului si cedarea presedintiei Camerei Deputatilor.
Desi la data respectiva s-a sperat intr-un efect pozitiv de imagine, in realitate PSD a pierdut atat din punct de vedere politic cat si din cel al imaginii publice.
Debarcarea lui Adrian Nastase a fost privita de electorat ca o recunoastere a coruptiei la varf din PSD, iar pierderea conducerii Camerei a diminuat mult capacitatea de control politic al puterii.
In partid s-a creat un dezechilibru si treptat lupta pentru putere s-a accentuat. Partidul a lasat imaginea unui partid dezbinat si gata de fractura.
Desi pe termen scurt a existat un anumit beneficiu de imagine, in timp acesta a fost anihilat de mentinerea acuzatiilor de coruptie la adresa PSD.
2. Suspendarea presedintelui
O a doua eroare majora a fost actiunea de suspendare a presedintelui Traian Basescu.
Actiunea a facut parte dintr-un complex strategic mai amplu care a avut ca efect scoaterea PDL de la guvernare si trecerea sa in opozitie.
O prima consecinta a fost ca PSD a fost nevoit pana la sfarsitul mandatului 2004-2008 sa sprijine, in mod netransparent, guvernul liberal, asumandu-si in acest mod importante costuri negative ale guvernarii si deschizand calea PDL de a se manifesta inaintea alegrilor ca principala forta a opozitiei.
Actiunea de suspendare a Presedintelui si esecul de la referendum au condus astfel la relansarea PDL si a lui Traian Basescu, care inainte de aceste evenimente se aflau in cea mai grava criza de credibilitate publica.
3. Managementul defectuos al aliantei cu PDL
O a treia eroare de strategie a fost managementul deficitar al aliantei de guvernare cu PDL. Negocierea inabila a portofoliilor ministeriale, continua oscilatie intre putere si opozitie, precum si acceptarea cu foarte putin timp inainte de iesirea de la guvernare a unor pachete legislative controversate au contribuit major la pierderea alegerilor prezidentiale.
LIPSA DE CONSECVENTA SI DE VIZIUNE POLITICA
Dupa cinci ani petrecuti in opozitie, PSD nu a reusit sa genereze un proiect politic bine articulat pe principiile stangii democratice. Lipsa de consecventa, numeroasele oscilatii si reorientari ale discursului si strategiei au dezorientat electoratul partidului.
In timp ce Traian Basescu si PDL propun o reforma a statului cu accente autoritare de dreapta, PSD nu a fost pregatit sa solicite electoratului sprijinul pentru un model social democrat al reformei societatii romanesti.
Am acceptat cu usurinta proiectul unui stat slab, fara functii de echilibru social, un stat cu un control parlamentar diminuat si cu o prevalenta exacerbata a functiei prezidentiale.
Pierderea initiativei politice pe frontul reformei economiei, institutiilor si societatii romanesti au diminuat impactul discursului nostru politic.
PSD TREBUIE SA REDEVINA NUMARUL UNU.
PSD este partidul care, din punct de vedere structural si doctrinar, reprezinta singura forta politica viabila a stangii progresiste din Romania. Forta acestui partid sta in numarul sau mare de militanti si simpatizanti, precum si in soliditatea structurilor sale teritoriale.
In ultimii ani, in ciuda numeroaselor erori de strategie ale actualei conduceri a partidului si a eforturilor tot mai sustinute ale adversarilor nostri politici de a ne destructura si marginaliza, am demonstrat, in special prin baza noastra de masa, prin organizatiile noastre din teritoriu, ca avem forta de a ne mobiliza si de a lupta pentru valorile stangii impotriva unei drepte, tot mai agresive si mai bine articulate, a carui exponent radical este astazi PDL.
PSD nu are si nu poate avea vocatia de a fi un partid de rangul doi in Romania.
Majoritatea cetatenilor nostri, la fel ca in oricare alt stat al Uniunii Europene, au aspiratii si nevoi ce impun proiecte politice de stanga. PSD are datoria sa fie expresia politica a acestei realitati sociale. Nici un alt partid din Romania nu are un potential electoral mai mare decat noi. Este timpul sa redobandim increderea si sprijinul acestor oameni. In perioada urmatoare, marea provocare pentru PSD este tocmai readucerea in spatiul sau politic a electoratul activ de stanga. Altfel, procesul de erodare a bazei noastre electorale se va amplifica si revenirea la putere nu se va mai putea face decat in conditia de partid cu statut secundar.
Viitorul Congres trebuie sa scoata in evidenta cu claritate si pregnanta identitatea noastra de stanga. Este nevoie de o noua viziune politica, de un nou mod de abordare a actului guvernarii si de o noua echipa de conducere a partidului.
Greselile facute de Geoana & co in anul electoral 2009
ianuarie 12, 2010
Da, este vremea analizelor. Da, membrii PSD din teritoriu, care s-au batut cum au stiut ei mai bine ca sa-l scoata pe Mircea Geoana presedinte, merita niste explicatii. Clare si la obiect. Ca sa inteleaga de ce, totusi, s-au pierdut alegerile. De ce trebuie sa mai stam inca nu stiu cati ani in opozitie. PSD este un partid serios si mult prea important ca sa inghita explicatii de genul “am pierdut din cauza flacarii violete”. Sau “am pierdut din cauza fraudarii alegerilor, a norocului chior al lui Traian Basescu, a buletinului meteo, a modului in care s-au aliniat planetele in seara dezbaterii finale si a textelor de pe blogul lui Miron Mitrea”. Acestea sunt justificarile hrebenciucilor. Nu analiza lucida a infrangerii.
Da, membrii PSD din teritoriu, care s-au batut cum au stiut ei mai bine ca sa-l scoata pe Mircea Geoana presedinte, trebuie sa stie unde s-a gresit si ce se va intampla cu acest partid in continuare. Ei trebuie sa stie ca nu suntem un partid de rangul doi, ci un partid puternic, care s-a manifestat ca un partid de rangul doi din cauza unei conduceri incompetente. Ei trebuie sa stie ca masura puterii PSD o dau ei, membrii si simpatizantii din teritoriu, si nu Mircea Geoana si echipa lui.
Si totusi, de ce a pierdut Mircea Geoana alegerile pe care el spune ca le-a castigat? Alegerile prezidentiale din 2009 au fost pierdute din cauza a cel putin douasprezece greseli mari facute de Geoana & co. pe parcursul unui an de zile. Intr-o ordine care nu tine cont de importanta, ci mai degraba de cronologie, acestea sunt:
1. Geoana si echipa lui au gresit cand, la negocierile cu PD-L pentru formarea guvernului, au refuzat Ministerul de Finante. Romania ar fi avut de castigat daca, intr-un an de criza, l-ar fi avut pe Mihai Tanasescu sef la finante. Iar imaginea PSD de partid responsabil si de partid al profesionistilor s-ar fi consolidat.
2. Geoana & co. au gresit cand s-au incapatanat sa ia Ministerul de Interne. Dorinta expresa a hrebenciucilor de a controla neaparat “doi s’un sfert”, serviciul secret al Internelor, a dus la schimbarea, intr-un interval foarte scurt, a doi ministri de interne. Scandalul iscat de aceste schimbari a aruncat asupra PSD imaginea de partid neserios, manat de interese obscure si nu de dorinta de a guverna in folosul cetatenilor.
3. Modul nedemocratic si discretionar in care Geoana si echipa lui au impartit functii si au impus oameni la conducerea unor filiale din tara a fost o alta greseala majora. Respectivele decizii au marit neincrederea celor din teritoriu in justetea hotararilor luate la centru si au sporit teama si nemultumirea in mai multe organizatii. La acestea se adauga modul abuziv in care Geoana & co. au decis excluderea unor oameni din PSD.
4. Geoana si echipa lui au gresit prin felul in care au scos PSD de la guvernare. Deoarece totul a pornit de la demiterea lui Dan Nica din fruntea Ministerului de Interne, multi oameni au inteles ca partidul se cramponeaza de un om si de o functie. Si asta chiar daca PSD avea dreptate. Decizia corecta era sa plecam din guvern mai devreme, cand acesta isi asumase raspunderea pe niste legi capitale pentru o buna parte dintre alegatori, cum au fost legea salarizarii unice si legile educatiei. Atunci s-a amanat iesirea de la guvernare, pentru ca hrebenciucilor le era foarte greu sa renunte la “doi s’un sfert”.
5. Geoana si echipa lui au gresit axandu-si campania preelectorala pe o singura idee: atacarea lui Traian Basescu. Nu s-a vorbit nimic despre solutia Geoana. Ideea castigatoare, cea cu Johannis premier, a venit, pana la urma, de la PNL. Dar faptul ca solutia minune n-am gasit-o noi, a facut ca Geoana & co. sa se comporte in permanenta indatoritor fata de liberali. Nu PSD a fost perceput ca motor al coalitiei, ci PNL. Asa cum Crin Antonescu a fost motorul in campania lui Mircea Geoana. Numai mobilizarea pesedistilor din teritoriu in turul intai a facut ca Geoana sa ajunga in finala cu Basescu.
6. Geoana & co. au gresit folosind-ul cu obstinatie pe Marian Vanghelie ca portavoce a partidului, desi Mircea Geoana stia inca de la alegerile locale ca “primarul de la cinci” nu se bucura de simpatie nici macar in randul majoritatii organizatiilor PSD, daramite in randul alegatorilor din toata tara.
7. Mircea Geoana a gresit numind-ul pe Viorel Hrebenciuc sef al campaniei pentru prezidentiale. Nici o idee castigatoare n-a avut Hrebenciuc, s-a tinut de vesnicele lui combinatii (vezi dezbaterea candidatilor din turul intai, cand a reusit sa-i coalizeze impotriva lui Geoana pe Basescu, Antonescu si Oprescu). In plus, nici flacara violeta n-a tinut cu el.
8. Geoana & co. au gresit grav prin faptul ca au pierdut controlul propriei campanii electorale. Cel mai bun exemplu in acest sens este folosirea filmuletului cu Basescu lovind un copil. Felul in care a fost lansat filmuletul (l-a anuntat Dinu Patriciu), repetarea lui pana la saturatie, dubiile legate de autenticitatea lui au facut sa aiba un efect contrar celui scontat. Confruntarea a fost mutata in zona emotionala, unde Traian Basescu era specialist. Prea multi sefi-sfatuitori sau sfatuitori-sefi a avut Mircea Geoana. Din dorinta fiecaruia dintre ei de a fi EL cel care ii da lovitura mortala lui Basescu, s-au calcat efectiv pe picioare.
9. Vizita de la Timisoara este prima dintre greselile fatale a lui Mircea Geoana din ultima saptamana a campaniei pentru turul doi. Nu poti sa te duci la Timisoara, intr-un loc simbolic al Revolutiei Romane, fara sa iei in calcul ca intri intr-o zona extrem de sensibila la legaturile unora dintre liderii nostri cu trecutul. Rezultatul? Am reusit sa-i enervam pe multi dintre alegatorii traditionali ai dreptei care hotarasera sa nu iasa la vot si sa-i mobilizam in favoarea lui Basescu.
10. A doua greseala fatala a lui Mircea Geoana din ultima saptamana de campanie a fost vizita nocturna la Sorin Ovidiu Vantu. Cum poti sa faci asa o greseala cand stii ca tema favorita a lui Traian Basescu este legatura ta cu “mogulii”? Cand stii ca Basescu se straduieste sa demonstreze ca esti subordonat “mogulilor”, tu te duci in miez de noapte la unul dintre ei acasa. Cum poti sa-i furnizezi asemenea munitie contracandidatului tau? Nu poti sa fii sef de partid, politician care vrea sa devina seful statului si sa faci astfel de gafe.
11. A treia greseala fatala din ultima saptamana de campanie a fost hotararea lui Geoana si a echipei sale de a participa la o singura dezbatere cu Basescu. Aceasta decizie a facut ca toata atentia publicului sa se concentreze pe confruntarea unica dintre cei doi candidati. Tot ce s-a spus acolo a capatat importanta sporita. Si asta chiar daca si un incepator intr-ale campaniei electorale stia ca Traian Basescu este mai bun la confruntarile directe. Fiind singura dezbatere, Mircea Geoana nu a mai putut sa recupereze.
12. In sfarsit, a patra greseala fatala din ultima saptamana de campanie a fost prestatia slaba a lui Mircea Geoana de la dezbaterea finala. Stiind ca era singura confruntare, candidatul Geoana trebuia sa fie mult mai bine pregatit pentru a specula slabiciunile lui Basescu si pentru a face fata atacurilor acestuia. Mircea Geoana trebuia sa fie mai stapan pe el, tinand cont ca intra in avantaj in dezbatere si avea doua sanse din trei: fie sa castige confruntarea cu Traian Basescu, fie sa fie egal cu el.
P.S. Pentru ca tot am vorbit de alegerile prezidentiale, vreau sa lamuresc o data pentru totdeauna o acuzatie pe care Mircea Geoana si ai lui mi-o tot aduc in ultima vreme, si anume ca nu m-am implicat in campania electorala din 2009. Cum sa ma implic daca, imediat dupa ce am castigat alegerile locale si parlamentale din 2008, Geoana & co. m-au trimis la odihna? Ce voiati sa fac, sa sparg usa biroului in care se adunau Hrebenciuc si echipa? Lui Mircea Geoana i-am spus pe tot parcursul anului 2009 care cred eu ca sunt solutiile bune pentru partid. I-am spus-o ori de cate ori l-am prins la sedintele de grup de la Senat, de fata cu toti senatorii partidului. A, ca el n-a vrut sa tina cont de sfaturile mele, ca a crezut mai mult in flacara violeta a lui Hrebenciuc, este decizia lui de mare barbat politic.
PSD UMILIT DE HREBENCIUCI
decembrie 30, 2009
Spuneam in urma cu putin timp ca in PSD avem nevoie de o perioada de liniste. De o perioada in care sa ne gandim cu totii la reconstructia partidului. Eu, unul, m-am conformat. Dar, in ultimele zile, lucrurile au luat din nou o turnura inacceptabila, care ma obliga sa iau atitudine. Dupa atatia ani in PSD, imi este foarte greu sa accept ca partidul nu are resursele necesare sa participe cu un candidat propriu la alegerile din Colegiul 1 Bucuresti. Suntem anuntati ca noi il sustinem pe candidatul PNL.
Din nou se fac aranjamente politice la masa lui Hrebenciuc in numele partidului. Iar noi suntem pusi in fata faptului implinit si obligati sa acceptam cu umilinta aceste mizerii. Pana cand stimati colegi? Cat de umiliti trebuie sa fim ca sa ajungem la concluzia ca actuala conducere nu mai poate ramane in functie? Ne sunt calcate in picioare identitatea si demnitatea. Intelegerea lui Hrebenciuc pentru sustinerea bunului sau prieten si partener de negocieri Radu Stroe demonstreaza inca o data ca Mircea Geoana conduce partidul dupa interesele hrebenciucilor din jurul sau.
Nu l-am auzit pe Crin Antonescu sa multumeasca pentru acest cadou. Nici nu avea cum. In urma cu vreo 10 zile tocmai a anuntat ca orice intelegere cu PSD s-a incheiat. Si atunci? Conducerea statutara a partidului nu mai are niciun cuvant de spus? Se pare ca nu. Stimati colegi, daca ii lasam pe Geoana si pe hrebenciucii lui sa se joace in continuare cu destinul PSD, n-o sa mai putem sterge de pe noi stampila de “partid pres”.
P.S. De ce tace Ion Iliescu ?
Miron Mitrea 