22 de raspunsuri pentru Victor Ponta februarie 2, 2010

Mai tanarul meu coleg Victor Ponta a lansat recent, pe blogul personal, douazeci si doua de idei pentru reconstructia PSD. M-am bucurat cand am auzit, asa cum ma bucur ori de cate ori aud ca un coleg are propriile idei si nu face copy-paste dupa texte mai vechi din brosurile de partid.
Am citit propunerile lui Victor nu o data, ci de mai multe ori. Si chiar daca el a declarat in mod repetat ca nu ma voteaza la Congres, sper macar sa citeasca parerile mele despre parerile lui. Spre binele PSD. I-am dat lui Victor douazeci si doua de raspunsuri, pentru fiecare din propunerile scrise pe blog. Iata-le, punct cu punct:

1.    Este foarte firesc sa refacem, pe baze realiste si credibile, listele cu membrii si sustinatorii PSD, asa cum propune Victor. Dar nu cred ca Mircea Geoana, presedinte in functie si candidat pentru un nou mandat la sefia PSD, nu are asa ceva. Tine de datele fundamentale pe care trebuie sa le detina presedintele unui partid.

2.    Victor propune reorganizarea structurilor de partid pe criterii electorale – colegiile si nu administrativ teritoriale. Eu cred ca este o greseala. Atata timp cat inca se discuta despre modificarea legii electorale, colegiile nu sunt nici ele batute in cuie. Nu putem reorganiza partidul ori de cate ori se modifica un colegiu. In plus, s-ar produce o faramitare a partidului care ar ridica probleme mari de organizare si coordonare.

3.    Restructurarea pe modelul clar si eficient al organizarii din plan local si national a prezentei PSD in comunitatile romanesti din strainatate. O propunere foarte buna a lui Victor. Rezultatul de la ultimele alegeri prezidentiale arata foarte clar acest lucru.

4.    Alegerea presedintelui PSD prin votul tuturor membrilor partidului este o idee interesanta. Din pacate, si Victor stie asta, foarte greu de pus in practica acum. Eu, deocamdata, sunt de parere ca presedintele trebuie ales de Congres, iar echipa propusa de acesta sa fie votata de Consiliul National. Asa s-a intamplat cand PSD a obtinut maximum de performanta.

5.    Victor propune o Conventie anuala care sa dezbata si sa actualizeze obiectivele si directiile fundamentale ale partidului si care sa acorde un vot de incredere conducerii. Astfel de reuniuni anuale faceau parte candva din modul de lucru al PSD. Din pacate, sub inteleapta conducere a lui Mircea Geoana ele au disparut. Cat priveste votul de incredere pentru conducerea partidului, eu cred ca aceasta ar trebui sa-si depuna mandatul dupa fiecare ciclu major de alegeri.

6.    Liderul partidului ales si confirmat in anul anterior alegerilor prezidentiale va fi, in mod automat, candidatul PSD la presedintie. Aici nu sunt de acord cu Victor. Nu cred ca trebuie sa mai mergem pe aceasta idee. Poti fi un foarte bun lider de partid, dar un candidat nepotrivit pentru presedintia tarii. Sau, daca luam exemplul din 2009, poti fi un lider de partid slab si un candidat la presedintie mediocru.

7.    Victor propune statuarea ca principiu a sistemului de „Guvern din umbra”. Acest sistem a functionat cu succes in PSD inainte de alegerile din 2000. Asa am reusit sa formam, dupa 2000, cel mai performant guvern al Romaniei de la Revolutie incoace.

8.    Conditionarea dreptului de a candida pentru o functie in conducerea centrala a PSD de confirmarea anterioara a candidatului in cadrul unui scrutin public pentru o structura centrala sau locala. O idee discutabila. Mie mi se pare ca limiteaza dreptul unor membri, in special tineri, de a candida si l-as intreba pe Victor daca el si-ar fi dorit o astfel de prevedere cand a candidat prima oara.

9.    Un sistem de resurse umane tip „Mapa profesionala”, care sa cuprinda experienta profesionala a fiecarui candidat al PSD la o functie publica. Victor spune ca aceste mape trebuie analizate obligatoriu de catre structura care desemneaza candidatul la respectiva functie. E obligatoriu, cred eu, ca in PSD sa existe o selectie facuta in mod obiectiv dupa un set de criterii unanim acceptate. Din pacate, sub conducerea lui Mircea Geoana, acest sistem a fost inlocuit cu unul de pile si relatii.

10.    Victor spune ca numirile in institutiile publice care revin PSD pe baza algoritmului politic sau parlamentar sa se faca avand la baza criterii si decizii transparente ale conducerii. Absolut de acord. Deciziile trebuie obligatoriu sa fie transparente, profesionalismul trebuie sa stea la baza numirilor si nu relatia privilegiata cu conducerea partidului sau cu un anume grup de interese.

11.    Victor propune o comisie de integritate si arbitraj ai carei membrii vor fi incompatibili, timp de patru ani dupa expirarea mandatului in cadrul comisiei, pentru ocuparea altor functii politice. Eu cred ca acesta prevedere ar limita foarte mult dreptul de a candida al persoanelor respective.

12.    Crearea si implementarea de sisteme de comunicatii interne integrate, baze de date electronice si sisteme informatice pentru dezvoltarea consultarii si a reactiei rapide in relatia centru – teritoriu. Ii spun lui Victor ca este ridicol daca in era comunicarii partidul nu are astfel de sisteme.

13.    Definirea clara si numai in cadrul Conventiei Anuale a politicii de aliante. Aici Victor greseste. Aliantele nu se pot bate in cuie o data pe an. Ele trebuie facute sau desfacute si in functie de conjuncturile de pe scena politica. Insa aceste decizii trebuie luate in mod transparent, cu consultarea organizatiilor din tara.

14.    Victor propune regandirea sistemului de finantare interna, permanentizarea acestuia si in perioadele extraelectorale, transparentizarea si extinderea catre zone cu contributii mici, dar constante. Sunt absolut de acord cu orice sistem care va scuti partidul de obligatii fata de diversi finantatori. Trebuie clarificat si modul in care se fac donatiile, cine si cum incaseaza banii. De asemenea, eu cred ca statul trebuie sa finanteze campaniile electorale ale partidelor cu sume minimale, in concordanta cu situatia economica in care se gaseste tara. Trebuie interzisa folosirea in campanii a banilor proveniti de la partide, de la institutii sau persoane private.

15.    Relansarea activitatii externe a partidului si sporirea influentei noastre in organismele internationale din care PSD face parte. Este obligatoriu sa facem asta si, mai ales, sa-i folosim pe cei mai competenti oameni pe care-i avem. Pentru ca PSD are europarlamentari de mare valoare, cu influenta in organismele internationale.

16.    Victor propune construirea sau sprijinirea, in mod transparent, a unor institutii media care manifesta clar o viziune de stanga. Am dubii serioase asupra acestei chestiuni, mai ales ca noi am mai incercat in trecut astfel de lucruri. Eu nu cred ca partidele politice trebuie sa fie proprietare de presa.

17.    Victor vorbeste despre construirea, prin statut, a unor forme clare de garantare a descentralizarii puterii in partid. Eu cred ca tema razboiului centru – teritoriu este o tema falsa. Nu razboiul dintre centru si teritoriu ne va readuce la putere, ci colaborarea. Coordonarea actiunilor noastre nu inseamna ca liderii de la centru le baga pumnul in gura celor din teritoriu. O mai buna organizare nu inseamna instaurarea dictaturii centrului. Organizatii locale puternice inseamna un PSD mai puternic, o conducere centrala puternica inseamna un PSD mai puternic.

18.    Dezvoltarea unui sistem de protectie si pastrare activa pentru membrii PSD care au ocupat functii publice pe care le-au pierdut in momentul parasirii guvernarii. Propunerea lui Victor este foarte interesanta, dar trebuie precizat si mecanismul care va face acest sistem de protectie sa functioneze.

19.    Victor spune ca partidul trebuie deschis spre noi tipuri de colaborare, asumata transparent, cu persoane sau structuri din zone profesionale si civice. Eu cred ca un partid de centru-stanga trebuie sa aiba relatii privilegiate cu sindicatele. Trebuie ca PSD sa revina la sistemul de colaborare cu sindicatele pe care l-a avut in perioada 2000 – 2004 si care a functionat foarte bine.

20.    Construirea, in cadrul PSD, a unei structuri ecologiste, care sa dezvolte mesajul partidului in aceasta directie. Ideea lui Victor e foarte buna. Ca partid social-democrat trebuie sa fim foarte aproape de ecologism. Ideile ecologiste nu trebuie sa lipseasca din programele noastre politice.

21.    Victor propune incurajarea si sprijinirea TSD si a Organizatiei Ecologiste in promovarea unor idei si forme de actiune mai evoluat-radicale fata de linia oficiala a partidului. O idee buna.

22.    Sustinerea unui discurs si mesaj social-democrat modern, cu asumarea punctelor „gri” din trecutul nostru, indreptat spre noi tipuri de public este ultima propunere a lui Victor. Eu spun deja de mai mult timp ca, daca vrea sa revina la putere, PSD va trebui sa-si fixeze ca prioritate atragerea electoratului activ de stanga. Este vorba despre salariatii din orase, dar si din mediul rural, de studenti, de micii intreprinzatori, de romanii cu vederi de stanga din diaspora. Lor trebuie sa le cream conditiile unei competitii corecte pe piata si trebuie sa-i protejam in fata abuzurilor celor mai puternici. Trebuie sa renuntam la politica de tip “va dam”, axata, in special, pe ajutoare sociale si sa trecem la o politica in care solutiile economice sa le preceada pe cele sociale. In nici un caz nu spun ca trebuie sa renuntam la electoratul nostru pasiv, format in mare parte din pensionari si din locuitori din mediul rural care traiesc din ceea ce produc in propria gospodarie. Pe acestia trebuie sa-i protejam in continuare, dar fara solutii economice, care sa aduca bunastare, nu-i putem ajuta foarte mult.

Publicitate

Patefonul lui Geoana s-a blocat! ianuarie 26, 2010

Patefonul lui Mircea Geoana s-a blocat pe versul “Mitrea e omul lui Basescu”. Stiindu-se pe sine un politician-marioneta, Geoana isi imagineaza ca si altii sunt la fel. Isi inchipuie ca eu nu pot functiona ca un politician cu gandire si vointa proprie, ci e musai sa am pe cineva in spate, care sa ma manipuleze.

N-am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata omul nimanui. Sunt un om cu coloana vertebrala, care isi respecta intotdeauna cuvantul dat. Daca eram omul cuiva, nu eram trimis sa ma “odihnesc” dupa fiecare campanie pe care am castigat-o pentru PSD. Iar aiureala asta cu Basescu este cea mai ticaloasa minciuna care s-a spus vreodata despre mine. Ticaloasa, pentru ca pleaca de la faptul ca am militat pentru intrarea la guvernare a partidului meu.

Am militat ca PSD sa intre la putere alaturi de PDL fara sa cer nimic pentru mine personal. N-am cerut nici postul de sef al Senatului, nici calitatea de membru CSAT, nici controlul asupra Ministerului de Interne. Pe astea le-au cerut Geoana si grupul lui si au profitat de ele. Geoana & co. ma acuza pe mine ca am fost inteles cu Basescu sa bag PSD la guvernare. Dar ei unde au fost cand s-a negociat si cand s-a semnat protocolul aliantei cu PDL? Nu cumva Geoana era seful partidului, iar Hrebenciuc marele negociator de functii? Nu cumva Geoana a semnat cu mana lui alianta cu PDL? A semnat-o cu mana mea?

Mircea Geoana si grupul lui afirma ca eu am preluat temele lui Traian Basescu si le-am folosit ca sa-i atac pe ei. Blogul acesta este martor ca acuzele pe care eu le-am adus grupului Geoana au aparut cu mult inainte ca ei sa se lupte cu Basescu. Sunt lucruri evidente, pe care orice membru PSD putea sa le constate. Faptul ca Mircea Geoana era condus de grupuri de interese din afara partidului s-a vazut pe tot parcursul anului 2009 si, mai ales, in campania pentru prezidentiale, cand Geoana pierduse clar controlul asupra propriei campanii.

Atunci, de unde pana unde ideea ca Mitrea e omul lui Basescu? Doar pentru ca am spus adevaruri dureroase pentru Geoana & co? Declar pentru a nu stiu cata oara foarte raspicat: nu sunt omul nimanui. Sunt pesedist si voi ramane pesedist. Nu am nici o legatura sau intelegere ascunsa cu Traian Basescu si PDL. Ei sunt principalii nostri adversari politici, pe care trebuie sa-i invingem cu solutiile si programele noastre. Eu sunt obsedat de gasirea unor solutii social democrate pentru scoaterea tarii din criza si nu de Traian Basescu. Pentru ca obsesia noastra fata de Traian Basescu l-a facut atat de mare.

DE CE N-A AJUNS PSD LA PUTERE (II) ianuarie 14, 2010

ANALIZA GRESELILOR DIN ULTIMII CINCI ANI, CARE AU DUS PARTIDUL IN FATA CELUI DE-AL DOILEA CICLU SUCCESIV DE OPOZITIE

(continuare)

UNDE SI CE AM GRESIT?

1. Reforma partidului
Congresul PSD din 2005 a fost considerat de multi o cotitura in viata partidului. Dupa Congres a aparut o asteptare, uneori supradimensionata, pentru reforma si innoire a partidului. Din nefericire, privind retrospectiv, putem spune ca reforma, atata cata a fost, mai curand a fragilizat partidul si a amplificat confuzia din interiorul bazinului nostru electoral.

Schimbarile succesive de statut, dar si de echipa de conducere au avut efecte negative. Partidul, in loc sa isi mobilizeze fortele a lasat loc unei competitii interne care a condus la marginalizarea unor lideri importanti ai partidului si chiar a unor intregi organizatii.

Noua generatie de lideri a fost chiar mai putin credibila decat cea care era considerata uzata si depasita moral.

Ideea, in sine valoroasa, a cresterii rolului si autonomiei organizatiilor judetene a generat o slabire a capacitatii de coordonare a partidului. In realitate liderii judeteni, desi mai putin controlati de la centru, au devenit un simplu mecanism de validarea unor decizii luate la varful partidului in grupuri informale de decizie.

Ascensiunea politica in partid si selectia noii elite politice a fost de multe ori bazata pe un fenomen de mercantilizare a partidului, potenta financiara devenind un criteriu cheie.

Sistemul bine articulat de organizare si mobilizare a partidului, care reprezenta in trecut unul din atuurile importante ale PSD a fost neglijat.

De cele mai multe ori reforma a fost condusa si conceputa in functie de opinii si solutii sugerate de exponentii de dreapta ai societatii civile.

2. Reforma doctrinei
Din punct de vedere doctrinar PSD si-a pierdut din identitate si forta. Demersul doctrinar a fost considerat lipsit de importanta. In multe momente s-a mizat pe strategia dezideologizarii. Partidul a oscilat continuu intre stanga si dreapta.

A aparut tendinta substituirii discursului doctrinar cu unul orientat excesiv imagologic. Mesajele electorale conjuncturale si ideile de program de guvernare amalgamate au generat mai curand confuzie in electorat si sentimentul ca partidul a parasit principiile stangii.

Spre deosebire de PDL, care a intarit caracterul sau doctrinar si a accentuat in discursul sau public optiunea pentru valorile si solutiile politice de dreapta, PSD a dat senzatia ca se detaseaza de propria sa familie ideologica si ca isi cauta o pozitionare mai curand spre dreapta. Aceasta alunecare spre dreapta a fost conturata si mai puternic de incercarea de a prelua in discursul PSD temele si modalitatile de abordare specifice in primul rand PDL, a rezultat o forma de mimetism al discursului politic care a diminuat credibilitatea partidului in cadrul dezbaterii publice. Cooperarea cu PNL in proiectul Johanis si, apoi, in turul doi al alegerilor prezidentiale a adus noi accente de dreapta in discursul public al PSD. Acest compromis a diminuat in realitate credibilitatea ofertei candidatului PSD, fiind perceput de electorat ca artificial si conjunctural.

3. Criza de imagine si de credibilitate
In 2004, PSD a castigat alegerile parlamentare, dar nu si guvernarea. Aceasta a fost consecinta directa a pierderii alegerilor prezidentiale de catre Adrian Nastase. Victoria lui Traian Basescu, la limita, in turul doi, s-a petrecut pe fundalul unei profunde erodari a imaginii publice a PSD. Pe de-o parte, partidul era considerat inca criptocomunist, iar pe de alta parte, dobandise imaginea de partid stat, care ofera imunitate coruptiei politice la varf. Aceste clisee bine sustinute mediatic au acoperit cu desavarsire performantele guvernarii si au condamnat partidul la o dificila izolare politica in opozitie.

Reactia fireasca a fost un demers de reconstructie a imaginii publice a PSD. S-a incercat schimbarea discursului, s-au adus in primul plan al scenei politice noi purtatori de imagine, precum si fel de fel de fantezii identitare, unele chiar hilare, cum au fost cea a furnicilor rosii sau cea a cocorilor PSD.

Efortul vizibil de cosmetizare a imaginii a fost mai curand de natura sa diminueze credibilitatea partidului, iar anumiti purtatori de mesaj au pus noi etichete penibile pe imaginea PSD.

Unele promisiuni electorale fanteziste si lipsa coerentei si consecventei demersului politic au mentinut la cote scazute credibilitatea partidului.

Rezultatul ultimelor alegeri arata ca PSD continua se afle in plina criza de imagine si credibilitate, noi etichete precum cea de partid al mogulilor se adauga peste stratul mai vechilor deficiente de imagine.

4. Strategia de schimbare a bazei electorale
Sesizand corect tendinta de diminuare a propriului bazin electoral PSD a incercat sa isi schimbe baza electorala. A fost vizat in primul rand electoratul urban si tanar, cu optiuni mai conturate spre dreapta. Aceasta strategie a fost sustinuta si de reforma doctrinara.

Rezultatul a fost mult sub asteptari. Noile bazine electorale au ramas in mare parte ostile PSD si, din nefericire, s-a pierdut, simultan, si o parte semnificativa a electoratului traditional de stanga, care s-a regasit mult mai bine in discursul populist al PDL.

Una din gravele deficiente ale PSD in aceasta perioada a fost ca nu a analizat corect si in profunzime dinamica electoratului si nu a reusit sa preintampine alunecarea unor largi categorii sociale, care sunt in mod firesc conectate stangii, spre oferta electorala a PDL si PNL.

PSD a ramas un partid al electoratului de stanga pasiv (pensionari cu pensii mici, tarani care traiesc din autoconsum, etc.) aflat, in special in perioadele de crestere economica, in continua tendinta de diminuare. Oferta noastra electorala, viziunea si proiectul politic nu au evoluat in ritmul societatii romanesti. Am ramas un partid definit de expresia „va dam”. Conceptul statului paternalist a ramas pentru PSD in centrul proiectului sau politic.

Categorii ample de electorat activ de stanga (angajati din mediul privat si din sectorul bugetar, mici intreprinzatori, fermieri orientati spre productia de piata, tineri plecati la munca in strainatate, etc.), care au reusit sa-si asigure un standard de viata rezonabil prin propriul lor efort si care doresc, mai curand, un stat care sa le protejeze statutul dobandit (locuri de munca, stabilitate economica, un mediu de afaceri prietenos, taxe si impozite reduse) si sa le ofere servicii publice de calitate, eficiente si usor accesibile nu s-au mai regasit in proiectul de societate propus de PSD. Tocmai acest electorat ofensat de ineficienta clasei politice (perceputa, in tot mai mare masura, ca o elita parazitara a societatii romanesti) si care aspira la un stat al bunei guvernari, de tip occidental, este cel care, fie s-a lasat sedus de conceptul reformei statului promovat de Traian Basescu, fie s-a regrupat in tot mai marele contingent al absenteistilor.

5. Aliantele politice
Pe masura ce forta sa electorala s-a diminuat PSD a fost nevoit sa caute solutii de construire a unei majoritati parlamentare la dreapta sa. In cinci ani au fost incercate, pe rand, toate formulele de alianta. Rezultatul a fost insa costisitor pentru partid. Treptat, PSD a ajuns sa se manifeste, sub conducerea lui Mircea Geoana & Co, ca un partid subaltern, nevoit sa se multumeasca cu un rol secundar in diferite formule de guvernare.

Costurile acestor aliante au fost platite electoral, atunci cand PSD a trebuit sa isi insuseasca costurile guvernarilor pe care le-a sustinut din parlament sau la care a participat.

Pierderea initiativei politice risca sa devina in continuare unul din pericolele majore pentru viitorul stangii in Romania.

Continuare:
Trei erori de tactica si strategie politica

Partidul pres, partidul balama si partidul scut decembrie 21, 2009

Situatia politica din Romania incepe sa se clarifice cat de cat. Asistam cu totii la instaurarea unei puteri de dreapta cu PD-L pe post de pilon principal. Asadar, criza politica este pe cale sa se rezolve. Din pacate, nu intr-un mod favorabil noua, pesedistilor. Cat priveste criza economica, de aceasta inca nu s-a apucat nimeni serios.

PSD ar fi putut, ca partid cu multi oameni competenti printre membrii sai, sa puna umarul la depasirea situatiei economice dificile in care se afla Romania. Si cred ca acesta ar fi trebuit sa fie un motiv serios de discutie in interiorul partidului, daca plecam de la convingerea ca interesul national si interesul alegatorilor de centru stanga ar trebui sa primeze interesului politic al unei echipe de conducere.

Posibilitatea ca Marian Sarbu (pe care il consider cel mai bun specialist in problemele de munca pe care il are Romania astazi) sa fie numit ministru in noul guvern Boc a fost eliminata de votul Comitetului Executiv si cred ca, politic, este bine asa. Dar modul in care a fost abordata aceasta problema de unii lideri ai partidului ma ingrijoreaza.

Modul razboinic in care a fost comentata declaratia lui Marian Sarbu, care a spus ca accepta sa faca parte din guvern daca partidul e de acord, arata ca inca nu suntem in stare sa depasim retorica electorala. Faptul ca incercarea de a face si in Roamania ceea ce Barack Obama a facut in SUA sau Nicolas Sarkozy a facut in Franta (cand au cooptat in guvern oameni din opozitie) a fost intampinata cu arma la ochi de conducerea PSD, nu poate duce la o detensionare a situatiei.

Eu cred ca situatia de acum din Romania ne obliga pe toti sa ne decuplam de la starea de lupta permanenta in care suntem de un an incoace. Trebuie sa luam o pauza si sa lasam tara sa respire putin. Trebuie sa ne dam si noua, pesedistilor, ragazul si linistea pentru a construi un PSD modern, democratic, subordonat interesului national, solidar, profesionist si deschis.

Sunt total de acord cu ceea ce scria recent un coleg de blogarit, ca trebuie sa ne unim fortele pentru ca despre PSD sa nu se mai poata spune ca este partidul pres. Sau partidul balama. Sau, as mai adauga eu, partidul scut. Scut in jurul unuia sau altuia. Trebuie sa ne recastigam demnitatea ca partid, pentru ca pesedistii din teritoriu sunt oameni demni. Chiar daca unii din conducerea centrala au cam uitat acest lucru.

P.S. Faptul ca unii, facand foarte multa politica la centru, au uitat notiunea de demnitate, imi aminteste de un episod trait pe propria piele. Atunci cand am demisionat din Parlament pentru a putea fi cercetat de DNA, nici macar un pesedist din tara nu m-a sunat sa imi spuna ca nu e bine ce-am facut. In schimb, au fost destui dintre pesedistii de la centru care m-au dojenit, ba chiar mi-au reprosat acest gest.

Scrisoare catre pesedisti octombrie 12, 2009

Minciunile despre mine au depasit, in ultimele zile, orice limita. Indivizi care, prin simpla aparitie la tv, ii fac rau partidului isi permit sa arunce cu noroi peste activitatea mea ca membru PSD. Peste campaniile electorale pe care le-am condus si le-am castigat pentru partid. Indivizi care, cum deschid gura, mai scad cu cateva procente sansele candidatului PSD la alegerile prezidentiale spun despre mine ca sunt unealta PD-L. Ei, care au supus partidul grupului lor de interese, au tupeul sa spuna ca, daca ii atac pe ei, atac imaginea partidului.

Aflati in pana de strategii de campanie care sa-i mareasca sansele lui Mircea Geoana la alegeri, Hrebenciuc si grupul sau de interese cauta pe cineva pe care sa dea vina. Si m-au gasit pe mine. Asa ca si-au canalizat energiile ca sa raspandeasca ideea ca sunt ba omul lui Basescu, ba omul lui Oprescu. Ba, mai nou, ca sunt si omul lui Basescu, si al lui Oprescu, in acelasi timp, si ca fac jocurile acestora in detrimentul candidatulu PSD, Mircea Geoana. O minciuna atat de hilara incat ma face sa ma gandesc ca si lui Hrebenciuc poate sa-i dauneze o perioada prea lunga de timp petrecuta in preajma lui Vanghelie.

Eu nu sunt omul lui Basescu. Nici al lui Oprescu. Sunt pesedist si il voi sustine pe candidatul PSD la presedintie, chiar daca hrebenciucii se lupta din rasputeri sa ma dea afara din partid. Stiu ca grupul Hrebenciuc-Vanghelie nu reprezinta PSD. Cele intamplate intre alegerile locale si parlamentare din 2008, m-au facut sa inteleg ca hrebenciucii au o agenda proprie care nu tine cont de agenda partidului. Ceea ce a urmat dupa alegerile parlamentare, la negocierile pentru formarea guvernului cu PD-L, mi-a intarit aceasta convingere.

Fara sa tina cont ca interesul PSD era sa contribuie la o buna guvernare in vreme de criza pentru a le arata romanilor ca suntem un partid serios si responsabil, grupul Hrebenciuc-Vanghelie a avut un singur obiectiv major: sa ia Ministerul de Interne ca sa puna mana pe “doi s’un sfert”. N-a contat ca PSD putea sa dea tarii cel mai bun ministru de finante sau cel mai bun ministru al economiei. Ei doreau doar sa-si plaseze oamenii la Interne. Din cauza asta, partidul a trecut prin momente penibile, care i-au afectat mult imaginea: a schimbat, in numai doua luni, doi ministri de interne. Si a intrat in fundatura care, in final, a dus la retragerea de la guvernare.

Aceste lucruri le-am spus si le-am scris pe blog inca din februarie 2009. Inca de atunci, cand eram departe de alegerile prezidentiale, am vorbit despre grupul Hrebenciuc-Vanghelie si despre cat rau face acesta partidului. Am spus, inca de atunci, ce pericole ne pasc. Asa ca aiurerile pe care le-a spus Hrebenciuc deunazi, cum ca am preluat ideea cu grupul Hrebenciuc-Vanghelie de la PD-L si ca, in consecinta, sunt unealta PD-L, nu stau in picioare.

Nu sunt unealta nimanui, nu fac jocul altor partide si nu plec din partidul meu oricate sicane imi fac cei care vor sa transforme PSD intr-o anexa a grupului lor de interese. N-am lucrat si nu voi lucra niciodata impotriva intereselor partidului, asa cum fac cei care ma acuza astazi. Ii rog pe toti pesedistii care au semne de intrebare referitoare la pozitia mea sa considere aceste randuri drept o declaratie ferma, pe care n-o sa mi-o modific, indiferent care va fi contextul politic.

Grupul Hrebenciuc loveste cu dosare iulie 6, 2009

De cateva luni de zile stiu ca anumiti procurori din DNA se dau peste cap ca sa-mi fabrice noi dosare. Mai exact, din clipa in care am inceput sa scriu pe blog despre adevaratii lor sefi, adunati in grupul al carui exponent este Viorel Hrebenciuc, si de cand am anuntat ca vreau sa candidez la sefia PSD. In prima faza, membrii grupului mi-au trimis mesaje ca sa ma convinga sa renunt, apoi, cand au vazut ca nu renunt, au trecut la amenintari. Hrebenciuc a fost primul, spunand la o emisiune tv ca n-ar vrea sa fie in pielea mea. L-a urmat, din pacate, Mircea Geoana, care a precizat, in fata ziaristilor, ca o sa am probleme. Am spus “din pacate”, pentru ca, desi a pornit ca un lider care parea sa fie dedicat partidului si social democratiei, Geoana a ajuns sa fie captivul grupului Hrebenciuc.

Din cine e format acest grup? Multa lume vorbeste despre el, dar toti se feresc s-o spuna public. Grupul Hrebenciuc a aparut imediat dupa Revolutie si este format din fosti securisti, oameni ai fostelor servicii secrete cu puternice conexiuni in lumea politica, in lumea interlopa, in politie, in magistratura si in lumea afacerilor. Scopul grupului? Sa influenteze institutiile statului roman, sa controleze puterea si sa faca bani. In timp, datorita schimbarilor provocate de intrarea Romaniei in NATO si in UE, influenta grupului a mai scazut. Dar de disparut n-a disparut. Iar acum, profitand de criza economica, duce o batalie pe viata si pe moarte ca sa-si recapete influenta asupra statului roman. Nu-mi place sa ma joc cu vorbele, dar aceasta este situatia la ora actuala.

Eu, cum spuneam, sunt una dintre tintele lor preferate de cand am inceput sa vorbesc despre ei si mi-am anuntat candidatura la presedintia PSD. Stiam de atunci ce va urma. Acei procurori controlati de grupul Hrebenciuc s-au pus pe treaba. Si pentru ca demisia mea din parlamentul trecut i-a incurcat foarte mult, au inceput sa fabrice noi dosare. Dosare care au ca scop nu atat trimiterea mea in judecata, cat haituirea mea si distrugerea imaginii mele publice. Ceea ce se intampla in aceste zile este dovada clara a acestui fapt. Cand a izbucnit scandalul cu arestarea lui Necolaiciuc in Statele Unite, stiam ce o sa urmeze. S-a incercat pe toate caile legarea imaginii mele de “raul” zilei. Iar cum asta le-a reusit doar partial, pentru ca am iesit public si am explicat clar ca n-am legatura cu presupusele fapte ilegale ale lui Necolaiciuc, Hrebenciuc si grupul lui au trecut la etapa a doua: legarea mea de dosarele fostului sef de la CFR Infrastructura.

Nu conteaza daca sunt sau nu invinuit de ceva, important este sa se scrie in presa ca Mitrea e cercetat in dosarele lui Necolaiciuc. Procurorii controlati de grupul Hrebenciuc, pe care am ajuns sa-i cunosc foarte bine, au trecut si ei la treaba: au deschis un nou dosar (si probabil vor mai deschide atatea cate este nevoie) si au avut grija sa scape informatia in presa. Bineinteles ca vor spune ca fac aceste cercetari de mult si nu vor da nici un raspuns la intrebarea de ce taman acum au iesit cu ele pe piata. Iar asta nu va fi tot. Pentru ca nu ma potolesc si continuu sa-i atac pe Hrebenciuc si grupul lui, cam prin septembrie, vor cere Parlamentului avizul pentru o noua cercetare penala a mea. Ca sa-mi faca imaginea franjuri si sa faca uitat faptul ca anul trecut am demisionat din Parlament ca sa pot fi cercetat, tot intr-un dosar politic, ajuns, intre timp, in fata instantei.

In paralel cu aceste lucraturi, Hrebenciuc & co. vor lupta si sa ma dea afara din PSD. Deja au trecut la intimidarea tuturor celor apropiati mie, pentru a ma lipsi de sprijinul acestora. Ca e vorba de Madalin Voicu, Eugen Nicolicea, Marian Oprisan, Florin Iordache sau Radu Mazare, toti au fost luati in colimator si vanduti presei ca baieti rai, cu probleme. Pe Marian si pe Radu ii vor hartui nitel si cu magistratii pe care grupul Hrebenciuc ii controleaza, lasandu-i sa creada ca problemele le vin, de fapt, din alta parte. Vestea proasta pe care le-o dau, insa, lui Hrebenciuc si grupului sau este ca sunt pregatit pentru toate atacurile lor si ca nu ma las.

Grupul Hrebenciuc da acum batalia finala pentru a pune mana definitiv pe Partidul Social Democrat. Pe Ion Iliescu, omul care le tinea influenta departe de varful partidului, l-au marginalizat, ba chiar imi amintesc ca, la un moment dat, au pus problema excluderii lui din partid. Oamenii apropiati lui Ion Iliescu au fost indepartati unul cate unul din functii. Dintre cei ramasi, Marian Saniuta si Vasile Ion sunt primii pe lista neagra a lui Hrebenciuc. Adrian Nastase, fie ca ii place sa creada sau nu, este si el victima a grupului Hrebenciuc. Cateva din dosarele sale sunt opera procurorilor controlati de acest grup. Iar dorinta lui Adrian de a candida la presedintia PSD a determinat repunerea pe tapet a scandalului “dosarul lui Nastase blocat de Parlament”. Hrebenciuc stie foarte bine de ce cazul Nastase a fost amanat pentru la toamna, cand va fi prezentat drept motivul pentru care Romania nu va primi bani de la UE. Cat il priveste pe Mircea Geoana, nu mai redeschid subiectul. Pentru a nu scadea sansele candidatului partidului meu la alegerile prezidentiale din toamna nu pomenesc acum de ce Geoana a ajuns prizonierul grupului Hrebenciuc.

DNA m-a trimis in judecata martie 5, 2009

Aflu de la televizor ca DNA m-a trimis in judecata. Foarte bine. Doar pentru asta mi-am dat demisia din Parlament la inceputul lui septembrie. Dosarul meu trebuia sa ajunga in justitie, unde sa imi probez nevinovatia. Un lucru normal intr-un stat de drept, in care nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege. In acelasi timp, vreau sa se inteleaga ca nu mi-am schimbat parerea referitoare la modul in care a fost instrumentat dosarul. El a fost intocmit de procurori politici pentru scopuri politice. Cei care au urmarit cu atentie lupta politica pe care am dus-o in ultimele luni inteleg si de unde vin razbunarile.

De ce cu PD-L decembrie 12, 2008

Urmand exemplul unor colegi de partid mai inclinati spre filosofarea pe blog decat mine, voi incerca sa raspund tuturor acuzatiilor aduse in ultima vreme fie direct mie, fie variantei de alianta pe care am sustinut-o in Comitetul Executiv, cea dintre PSD si PD-L. Asadar, sa ma explic punct cu punct:

1. Sunt colegi din PSD care sustin ca partidul isi pierde identitatea intr-o alianta cu PD-L. Eu ii intreb: intr-o alianta la guvernare cu PNL nu ne-o pierdem ? Din punct de vedere ideologic, atat alianta PSD cu PD-L, cat si cea cu PNL sunt, cum le place unora sa spuna, “contra naturii”. Asadar, teoretic, oricum am da-o, tot prost iese. Ne mai ramane situatia practica in care ne-a pus electoratul. Alianta cu PNL la guvernare este extrem de dificil, daca nu chiar imposibil de pus in practica. In conditiile in care PD-L are cu trei parlamentari mai mult ca noi, Traian Basescu n-ar fi numit in ruptul capului un premier al PSD. Aruncam tara intr-o criza politica grava si noi am fi printre cei care au generat-o. Credeti ca aceasta situatie i-ar bucura pe oamenii care ne-au votat ? Uitam cine sunt votantii nostri si ce isi doresc: solutii pentru problemele lor, nu pentru problemele noastre din partid sau din afara lui.
2. Sunt colegi din PSD care sustin o alianta cu PNL in opozitie. Ii intreb: pot ei garanta ca intr-o asemenea situatie partidul va ramane unit ? Pentru ca e minunata ideea cand o enunti, dar este foarte greu s-o pui in practica. Apoi, cine garanteaza ca liberalii, care numai dovezi de seriozitate n-au dat in ultimii ani, s-ar tine de cuvant si nu ne-ar lasa singuri sa facem opozitie ? Dar cel mai important argument impotriva acestei variante este acela ca solutiile noastre la problemele celor care ne-au ales n-ar putea fi puse in practica nici macar partial. Oamenii acestia ne-ar mai vota peste patru ani ? Pe ei nu-i intereseaza daca suntem sau nu orgoliosi, ci daca ne tinem sau nu de cuvant.
3. Foarte multi analisti si ziaristi spun ca o eventuala alianta intre PSD si PD-L este total imorala. Eu ii rog sa ne spuna ei care ar fi solutia morala. Asa cum s-au grabit sa scoata de la naftalina toate injuraturile pe care ni le-am aruncat de-a lungul timpului noi si PD-L, la fel de bine puteau sa scoata injuraturile si acuzele pe care si le-au aruncat PNL si PD-L. Sau sa vorbeasca despre iubirea eterna care s-a infiripat intre noi si PNL in Piata Universitatii in anii ’90.
4. Sunt foarte multi in PSD, dar si in afara lui care afirma ca partidul s-a predat lui Traian Basescu. Raspunsul e scurt: nu s-a predat nimeni. Dar atata timp cat PD-L a reusit, cu o lege electorala proasta, la care si noi am contribuit din plin, sa ia trei mandate in plus, trebuie sa acceptam regulile jocului. A, ca noi puteam castiga detasat alegerile, ca am ratat un moment favorabil noua, cand nemultumirile sociale erau in crestere, este foarte adevarat. N-am facut-o, suntem vinovati cu totii, si eu, si Mircea Geoana, si Adrian Nastase, si Ion Iliescu. Cat priveste teama ca ne predam lui Basescu, hai sa fim seriosi. Daca un partid cu liderii si experienta PSD se teme ca va fi infrant de un singur om, mai bine ne ducem toti sa ne culcam.
5. Sunt multi in PSD si in afara lui care afirma ca Mitrea a sustinut alianta cu PD-L pentru ca vrea la ciolan. Ii rog pe toti acestia sa spuna ce post am solicitat eu ? M-au auzit pe mine vorbind vreodata despre faptul ca vreau o functie in guvern ? Nu ma intereseaza executivul.
6. In sfarsit, sunt destui in PSD si in afara lui care afirma ca am sustinut alianta cu PD-L ca sa scap de dosarul de la DNA. Le amintesc tuturor ca la inceputul lui septembrie eu mi-am dat demisia din Parlament ca sa pot fi cercetat de DNA. Totodata, le amintesc ce am spus atunci si ce sustin si acum: dosarul meu este un dosar politic, iar faptul ca mi-au pus sechestru pe casa taman acum, cand negociem cu PD-L, imi intareste aceasta convingere. Cineva a vrut sa demonstreze cat de independenta este DNA si s-a gandit sa ma dea drept exemplu. Ok, sunt destul de barbat ca sa trec si peste asta. Si nu voi amesteca asa-zisele mele probleme cu cele ale partidului. Dosarul meu politic nu a fost, nu este si nu va fi subiect de negociere.