CUM VINE TREABA CU SANTAJUL septembrie 16, 2009

Vad ca aparitia mea, marti seara, la Realitatea TV a creat o valva neasteptata. In special ideea ca PSD s-a lasat santajat pentru a ramane la guvernare le-a placut foarte mult ziaristilor. Mai ales ca ea a fost intarita a doua zi si de presedintele partidului, Mircea Geoana. Iar faptul ca Mitrea si Geoana au cazut de acord pe o problema dupa ce au fost in dezacord luni de zile a sporit interesul mass-media. 

    N-am pomenit insa aceste lucruri pentru ca vreau sa retractez ceva sau sa-i critic pe ziaristi pentru ca nu m-au citat exact. N-am facut acest lucru niciodata, nu-l voi face nici de acum incolo. Pana la urma, este vina mea daca vorbele pe care le spun dau nastere la felurite interpretari. Pentru cei foarte curiosi, redau, totusi, cuvant cu cuvant, ce am spus in emisiune despre chestiunea cu santajul: “PSD avea de ales intre doua solutii, iesim de la guvernare si nu acceptam asumarea raspunderii sau ramanem la guvernare si acceptam calusul pus…S-a incercat la un moment dat sa se impuna un alt calendar, nu s-a acceptat. Din moment ce am decis sa ramanem la guvernare cu orice pret, din motive pe care le putem discuta o mie de ani, sigur ca s-a acceptat, pana la urma, un santaj al adoptarii prin asumare.”

     Si pentru ca vorbele spuse in emisiune nu au reusit sa exprime in totalitate parerea mea despre pozitia PSD fata de asumarea raspunderii guvernului pe cele trei pachete de legi, fac urmatoarele precizari: n-am pomenit de chestiunea cu santajul ca sa justific in vreun fel pozitia PSD. Pana la urma, cand accepti santajul, nu esti mai putin condamnabil decat atunci cand il folosesti ca sa obtii ceva. Sa nu facem pe sfintii, atat noi, cat si celelalte partide stim ca santajul politic s-a folosit si inca se foloseste cu succes atat in Romania, cat si in alte tari, cu democratii mai avansate. Asta este politica, o afacere de multe ori murdara. Ceea ce am vrut eu sa intaresc in emisiune a fost  ideea ca daca accepti un anume joc politic trebuie sa ti-l asumi barbateste, nu sa te vaiti dupa aceea ca n-ai avut ce face. Ai avut ce face, puteai sa accepti sau sa nu accepti. Ai evaluat toate consecintele si ai luat o decizie. Fii barbat si asumati-o.

     De ce a ajuns PSD in aceasta situatie neplacuta ? La intrebarea asta va trebui sa raspundem cu totii, in fata membrilor nostri de partid.

Publicitate

Acuz! septembrie 12, 2009

Legea salarizarii unice a bugetarilor a reusit sa incaiere pe toata lumea cu toata lumea. Magistrati, medici, profesori, politisti, militari, toti au ceva de impartit unul cu altul. S-a ajuns la discutii interminabile despre care profesie este mai importanta, despre cine munceste mai mult sau are raspundere mai mare. Un haos pe care noi, politicienii, l-am creat.

De aceea, eu acuz astazi intreaga clasa politica, din care, da, fac si eu parte, de lipsa de viziune si de lipsa de curaj. Si spun ca nu vom iesi niciodata din fundatura in care am intrat fara sa hotaram cum trebuie sa arate viitorul Romaniei si fara sa avem curajul sa punem in practica aceasta viziune. Nu putem sa punem ordine in haosul creat in cea mai mare parte chiar de noi fara sa stim incotro ne indreptam.

Cat timp tara lupta sa intre in NATO si in UE, aveam, cat de cat, o directie. Astazi, suntem buimaci si preocupati doar de cum sa scapam, fiecare personal, de criza. Stiu ca multi dintre colegii mei politicieni vor sari ca arsi, ma vor contrazice vehement si vor incerca sa enumere cate au facut ei pentru tara. Da, domnilor, si eu pot sa ma ascund in spatele unor realizari personale. Dar am ajuns sa-mi fie rusine sa tot spun ca in mandatul meu de ministru s-a construit singura autostrada de la Ceausescu incoace.

Astazi, nu suntem in stare sa definim si sa proiectam ce fel de tara vrem pentru copiii nostri. Ii vrem mai bine pregatiti si educati ? In functie de asta, ce loc vor avea profesorii in grila unica de salarizare ? Cum trebuie sa arate sistemul de educatie ? Ce profesii vor avea viitor ? Cum vrem sa functioneze sanatatea ? Dar justitia ? Dar politia ? Dar administratia publica ? Sigur ca raspunsurile la aceste intrebari vor fi dureroase pentru unii. Dar vor fi datatoare de sperante pentru o tara intreaga.

Noi, politicienii, ar trebui sa fim ca managerii unei mari companii, numita Romania. Trebuie sa avem tinte de atins, strategii, plan de afaceri si sa fim trasi la raspundere pentru esecuri. Din pacate, acum, tara este ca o intreprindere de stat din perioada de imediat dupa revolutie. Nimeni nu se gandeste la viitorul ei, la ce trebuie facut ca sa fie salvata.

Noi, “managerii”, ne caznim doar sa o mai tinem in viata asa cum este, ca sa ne conservam posturile de sefi si privilegiile. Vestea proasta, stimati colegi politicieni, este ca, daca atunci cand bagi in faliment o companie, te gandesti ca poti sa te duci sa lucrezi la alta, in cazul in care falimentam Romania, cale de scapare nu exista.
Lipsa cronica de curaj a actualei clase politice poate baga tara in faliment. Nu numai economic, ci si politic si moral.

Uitati-va cum tratam aceasta lege a salarizarii unice. Pentru un pumn de voturi invartim coeficientii aia de ii ia naiba.

De fapt, de o sa ne ia naiba pe toti !