Scandalul “Spiru Haret” a aratat inca o data ca noi, clasa politica actuala, nu putem sa ne ridicam la nivelul vremurilor pe care le traim. Ca nu putem sau nu vrem sa luam decizii importante, daca ele ne costa voturi. Nu conteaza cat de mult pot contribui solutiile respective la insanatosirea societatii noastre grav bolnave, ci conteaza daca aceia care sunt nemultumiti de solutiile respective sunt multi sau putini, daca sunt slabi sau puternici, daca ies la vot sau nu ies la vot.
Cazul “Spiru Haret” putea sa fie unul extrem de simplu daca marii barbati politici ai tarii lasau o femeie sa-si duca pana la capat treaba inceputa si nu sareau s-o trimita metaforic la cratita, fie prin interventii televizate, fie prin sedinte de partid. Dar in capul politicienilor a incoltit imediat ideea ca miile de studenti nefericiti pentru ca li se anuleaza diplomele vor fi un electorat mult mai motivat sa iasa la vot decat restul populatiei, care e mai preocupata acum de salarii si locuri de munca decat de ce se intampla la “Spiru Haret”.
Si, pana la urma, ce se intampla la “Spiru Haret”? Ministrul a constatat ca se dau exagerat de multe diplome, ca e a doua universitate din lume ca numar de absolventi si ca multi dintre acesti absolventi au terminat, de fapt, facultati neacreditate. Adica facultati pentru care ministerul nu garanteaza ca au fost capabile sa scoata specialisti in domeniile respective. Cu alte cuvinte, daca un absolvent al unei astfel de facultati ar avea pe mana, ca inginer sau doctor, vietile unor cetateni, Dumnezeu cu mila.
In cazul “Spiru Haret”, absolventii sunt de trei categorii. Sunt, in primul rand, absolventii facultatilor acreditate, care nu au nici o problema, facultatile si diplomele lor sunt recunoscute de minister, si, drept urmare prezinta aceleasi garantii ca oricare absolvent de facultate acreditata din Romania, de stat sau particulara. Apoi sunt absolventii facultatilor neacreditate care au invatat si si-au dat examenele, dar si absolventi ai facultatilor neacreditate despre care nu se stie daca au dat pe la vreun examen. Pentru aceste ultime doua categorii a cerut ministrul Ecaterina Andronescu, pana sa fie bagata in sedinte, repetarea examenului de licenta. Cei care au invatat si si-au dat examenele pe bune au tot dreptul sa fie nemultumiti, dar nu si speriati. Ei au invatat, deci, teoretic, n-ar trebui sa se teama de un nou examen. Cei care n-au dat examenul pe bune sunt, evident, cei mai nervosi, speriati si, prin urmare, motivati sa-i voteze pe salvatorii lor.
Un lucru trebuie sa fie clar aici: cine a absolvit o facultate neacreditata si-a asumat riscurile de rigoare. Daca au fost pacaliti de cei de la facultate ii pot da in judecata, dar nu pot pretinde ca masura reparatorie recunoasterea diplomei. Taxele mai mici decat la alte facultati nu le-au dat de gandit? Cand vreau sa cumpar un lucru si acesta este mai ieftin decat valoarea lui de piata nu ma gandesc ce defectiuni ar purea ascunde?… Oricum, statul poate fi acuzat ca a tolerat existenta acestor facultati si, din acest motiv, acordarea sansei de a da din nou examenul este corecta. Dar in nici un caz nu pot fi lasate lucrurile asa cum sunt. Asta daca ne pasa de lege in Romania, de existenta unor reguli, a unor principii si de milioanele de romani care le respecta. Daca noi, politicienii, de dragul unor voturi, le aratam oamenilor corecti ca legile, regulile si principiile nu conteaza, suntem principalii raspunzatori de distrugerea credibilitatii statului roman si a viitorului Romaniei.