Criza poate matura actuala clasa politica! iunie 25, 2009

Criza economica nu se combate cu injuraturi, ci cu masuri nepopulare. Efectele crizei asupra populatiei vor fi mai mari sau mai mici nu in functie de cat de tare ne tragem noi, politicienii, palme pe ascuns sau la vedere, ci de cat de mult curaj avem sa luam niste decizii dure. Si de cat de mult curaj avem ca aceste decizii sa-i atinga, in mod democratic, pe toti. Nu trebuie sa existe favorizati ai crizei economice. Asta daca vrem ca tara sa nu se afunde intr-o criza sociala cu efecte greu de anticipat.

Concret, nu avem foarte multe optiuni in fata. Poate aveam daca incepeam sa luam masuri inca din toamna anului trecut, cand stiam ca vine criza, dar nu voiam sa credem. Acum, situatia n-are prea multe rezolvari. Trebuie sa reducem cheltuielile cat se poate de mult si sa incercam sa adunam cat mai multe venituri. Toate aceste masuri vor fi intampinate cu huiduieli, dar nu avem ce face. Rau oricum ne va fi. Nu putem decat sa-l amanam pana cand va deveni si mai rau.

Politicienii trebuie sa aiba curaj si sa atace odata cheltuielile bugetare. Mai devreme sau mai tarziu, oricum se va ajunge la restrangeri de personal si la micsorari de salarii. Companiile private le-au facut de mult. Ori, banii bugetarilor vin tocmai de la aceste companii. Daca vom continua asa, vom ajunge cu siguranta la fundul sacului. Reducem acum salariile, pensiile nesimtite si personalul peste tot unde este posibil, vom putea sa-i platim pe bugetarii de care tara are nevoie si pe pensionari. Nu le reducem, vom avea probleme mari cu pensiile si cu salariile tuturor bugetarilor. Trebuie sa intelegem acest lucru simplu. Si noi, politicienii, si sindicatele, si salariatii din sectorul bugetar.

Ori facem niste reduceri cu cap (pe care ar fi trebuit sa le facem si in conditii normale, data fiind umflarea absolut haotica a schemelor de personal in diferite sectoare bugetare), ori ne prabusim toti. Sa ne gandim cum vrem sa arate si sa functioneze statul roman, sa ne stabilim prioritatile pentru urmatorii douazeci de ani si sa operam in consecinta. In prima faza, vrem sa intarim educatia, siguranta cetateanului sau protectia sanatatii? Noi, politicienii, trebuie sa raspundem la intrebarea asta si sa luam decizii. Bineinteles ca si profesorii, si politistii, si magistratii, si medicii sunt foarte importanti. Dar in situatii de criza trebuie sa ne fixam prioritati, pentru ca nu putem sa le rezolvam pe toate deodata. Sigur ca vor fi unii nemultumiti, dar trebuie sa salvam tara.

Iar noi, politicienii, trebuie sa ne calcam pe suflet si sa desfiintam odata toate posturile create pentru apropiati, prieteni, rude de gradul unu sau zece, sa reducem salariile si pensiile nesimtite, create special cam pentru aceiasi indivizi.

Cat priveste cresterea veniturilor, aici nu sunt prea multe de discutat. Orice taxe noi vom inventa (vezi impozitul forfetar) nu vom face decat sa cream alte dezechilibre si alte metode de fentat legea. Eu cred ca singura solutie sanatoasa este cresterea TVA cu doua, trei procente, dublata de reducerea numarului de taxe platite de cetateni, taxe care sporesc birocratia, dar nu aduc mare lucru la bugetul de stat.

Apoi, daca tot vorbim de solidaritate in vreme de criza, trebuie sa introducem o taxa pe bogatie, asa cum exista si in Franta, de exemplu. Fie ca ii spunem asa, sau ii spunem altfel, taxa respectiva instituie un lucru simplu: cei care au case mai mari si mai multe sau masini mai luxoase si mai multe trebuie sa plateasca statului mai mult decat cei care traiesc decent.

Reducerea cheltuielilor cu salariile bugetarilor (prin reduceri de personal sau/si reduceri de lefuri), cresterea TVA, reducerea drastica a numarului de taxe inutile, introducerea taxei pe bogatie sunt masurile pe care eu cred ca trebuie sa le luam rapid. Noi, politicienii, trebuie sa avem curajul s-o facem, dar si vointa de a incepe chiar noi sa dam exemplu. Daca n-o vom face, despre actuala clasa politica se va vorbi numai la trecut.

Publicitate

Lasati ministrii PSD sa lucreze! iunie 16, 2009

Inca de la instalarea actualului guvern, atunci cand nu-si plaseaza acolitii in functii sau nu-i ameninta pe oamenii din jurul meu, grupul de interese reprezentat de Viorel Hrebenciuc are o preocupare extrem de periculoasa pentru partid: hartuirea ministrilor PSD.

Primii tavaliti au fost cei numiti de partid in functia de ministru de interne: pe Gabi Oprea l-au dat afara, iar Liviu Dragnea a fost nevoit sa-si dea demisia. Apoi, le-au trimis mesaje prin presa lui Cristi Diaconescu si Ecaterinei Andronescu cum ca ar fi pasibili de schimbarea din functie. Si totul a culminat cu urecherea in bloc a ministrilor PSD care au participat la o sedinta de guvern la care a fost prezent si presedintele tarii. Cu un spor de corectie pentru Dan Nica, pentru ca nu i-a anuntat pe ei ceea ce si el aflase cu cinci minute inainte sa se intample: ca vine Basescu!

Ministrii, oameni in toata firea, au fost certati fiindca nu si-au anuntat sefii imediat ce s-au trezit cu Basescu peste ei, in sedinta. Au fost apostrofati pentru ca nu s-au repezit la telefoanele mobile si n-au inceput sa trimita disperati sms-uri de sub masa cu intrebarea cheie “ce sa facem?”. Si daca ar fi facut-o, ce raspuns ar fi primit? Si, mai ales, in cat timp? Pentru ca ar fi durat ceva vreme pana cand grupul Hrebenciuc s-ar fi reunit ca sa decida ce sa le raspunda.

Sa zicem, totusi, ca ar fi primit mesajul sa paraseasca sala. Ce imagine ar fi avut partidul dupa asemenea fapta, cand s-ar fi spus ca ministrii PSD boicoteaza lucrarile guvernului? Credeti ca populatia, din ce in ce mai lovita de criza economica, ar fi avut rabdarea sa ii explicam noi ca Basescu e rau, pentru ca se duce la sedintele guvernului, si ca noi suntem buni, pentru ca plecam de la sedintele guvernului?

Asemenea atitudine nu face deloc bine partidului. Imaginea unor ministri apostrofati pentru ca n-au trimis sms-uri este total opusa imaginii pe care noi, pesedistii ne-o dorim: aceea de partid responsabil, cu ministri puternici, capabili sa rezolve problemele grave pe care ni le aduce criza economica. Ce autoritate mai pot avea ministrii nostri in fata ministrilor PD-L sau a lui Traian Basescu cand noi ii certam pentru ca nu si-au sunat sefii in cinci minute? Iar daca toate discutiile astea ar fi fost cunoscute numai in partid, tot n-ar fi fost atat de rau. Dar ele au fost date in presa, ca sa arate unii cat de sefi sunt ei in PSD.

In incheiere, vreau sa spun ceva si despre jocul lui Traian Basescu. Este clar ca toate miscarile sale sunt parte a unei strategii politice si a unui plan de campanie electorala. Iar cea mai mare bucurie pe care i-o pot face adversarii sai politici este sa intre in jocul sau. Sa tipe ori de cate ori are el nevoie, pentru a stabili singur agenda publica. Este exact ceea ce fac acum marii “strategi” din grupul de interese reprezentat de Hrebenciuc.

Curajul lui Mitrea nu a ajuns la final! iunie 3, 2009

Nu mi-a placut niciodata sa fac un caz iesit din comun din anchetarea mea de catre DNA si din procesul meu de la Inalta Curte. Prin urmare nu as fi scris acest text daca intr-un ziar aparut miercuri, 3 iunie, nu as fi citit un titlu care m-a dezamagit. Pentru ca este tendentios si jignitor. “Curajul lui Mitrea a ajuns la final”, spune titlul respectiv, facand referire la faptul ca avocatii mei incearca sa intoarca dosarul la DNA pentru ca eu sa beneficiez din nou de imunitate parlamentara si sa nu pot fi anchetat. Asta dupa ce mi-am dat demisia din Parlamentul trecut tocmai pentru a lasa DNA sa-si faca treaba.

Si atunci niste “prieteni” s-au grabit sa spuna ca demisia mea este frectie la picior de lemn, ca oricum voi iesi din nou parlamentar si voi beneficia din nou de imunitate. Fara sa faca minimul efort sa se documenteze si sa afle ca noua imunitate nu putea afecta o ancheta deja inceputa. Dovada ca au fost rauvoitori este clara: ancheta a continuat si am fost trimis in judecata.

Acum, aceiasi “prieteni” sunt absolut convinsi ca demersurile avocatilor mei au un singur scop: ca eu sa beneficiez din nou de imunitate. De aceea vreau sa-i linistesc si sa le spun sa fie siguri de un lucru: curajul lui Mitrea nu a ajuns la final. Nu m-am ascuns si nu ma voi ascunde niciodata in spatele imunitatii parlamentare. Vreau ca procesul sa continue si sa se termine.