Chiar daca multi politicieni evita sa o spuna, eu declar astazi foarte clar: criza economica va lovi Romania din plin. Si nu va fi o criza micuta, de parcurs, cum inca afirma unii, ci va fi o criza in toata regula, o criza de sistem. O criza economica, pe care daca nu o intelegem si nu o tratam corect, va produce efecte devastatoare. Daca nu luam masurile adecvate, criza economica se va transforma rapid intr-o criza a locurilor de munca, adica intr-o criza sociala majora, care va duce la miscari de strada si, in final, la punerea in pericol a ordinii de drept. Asa criticabila cum e ea, economia romaneasca face parte din economia globala. Ceea ce inseamna ca destinul ei este legat de destinul celorlalte economii de pe glob. Adica solutiile de iesire din criza trebuie gasite la nivel global. Dar, in acelasi timp, daca noi, in Romania, nu luam masurile corecte, criza ne va lovi mai profund si va fi mult mai lunga.
Actuala criza economica, pe care multi o vad ca pe o lipsa acuta de bani de pe piata, a pornit tocmai de la o abundenta de bani. Adevarata cauza a ei este combinatia mortala dintre creditele ieftine si nivelul mare de lichiditati de pe piata aparuta in anii ’90. Atunci a fost incalcata o lege de baza a finantelor care spune ca rentabilitatea creditului acordat de o banca e cu atat mai scazuta cu cat clientul creditat e mai puternic. Adica acorzi credite ieftine clientilor care prezinta garantia ca au puterea sa ti le restituie. Insa, din cauza surplusului de bani de pe piata, bancile au inceput sa dea credite ieftine (credite cu avansuri si dobanzi foarte mici) si clientilor mai putin solizi din punct de vedere financiar. Ba chiar bancile din SUA si Europa au intrat intr-o competitie nebuna pentru atragerea unor astfel de clienti, care, evident, erau cu mult mai numerosi decat cei mai solizi financiar. Dintre aceste credite ieftine, cele mai raspandite au fost cele imobiliare. Faptul ca banii s-au ieftinit, adica tot mai multi oameni s-au putut imprumuta ca sa-si ia o casa, a facut ca preturile din domeniul imobiliar sa sara in aer. Casele si terenurile au ajuns sa coste mult mai mult decat valorau ele de fapt.
Romania a cunoscut si ea acest fenomen. Atunci cand constructia de locuinte a luat amploare la noi, firesc ar fi fost ca preturile acestora sa scada (crescuse oferta). Dar cum peste dezvoltarea pietei imobiliare s-a suprapus o ieftinire a creditelor (conditii mai lejere de creditare, avansuri si dobanzi mai mici), preturile locuintelor n-au scazut, ci au luat-o spectaculos in sus. Bineinteles, situatia aceasta n-a durat la infinit. Si dezastrul a pornit din SUA, acolo unde, de fapt, incepuse totul. Incet-incet, clientii mai putin solizi financiar n-au mai putut sa-si plateasca ratele. Iar bancile s-au trezit cu case in loc de bani. Preturile locuintelor s-au prabusit, bancile au inceput sa piarda bani si totul a luat-o la vale. Criza financiara a cuprins SUA, Europa si s-a extins mai in toata lumea.
Astazi, se cauta cu disperare masuri de salvare, dar nimeni nu pare sa le fi gasit. Criza actuala e o criza de sistem. La fel ca in anii ’29 – ’33, cand sistemul capitalist manufacturier a dat faliment. El a fost inlocuit la momentul respectiv cu un sistem capitalist financiar. Astazi, capitalismul financiar este si el in faliment si trebuie inlocuit cu un alt sistem. Care va fi acesta? Lumea il cauta. Se vorbeste tot mai mult in ultima vreme de sporirea rolului statului in economie. Multi au inceput sa se uite spre China si India, tari mai putin atinse de criza actuala. Dar poate fi modelul chinezesc aplicat in tarile capitaliste lovite de criza? Probabil ca nu, fara a face modificari in ordinea sociala din tarile respective. Dar, cu siguranta, modelul chinezesc trebuie studiat. Trebuie vazut ce poate functiona si ce nu in societati mult diferite de societatea chinezeasca.
Pentru Romania, in situatia actuala, este extrem de important sa constientizeze criza la adevarata ei dimensiune si sa incerce sa o tina in frau. Sa incerce sa tina pasul cu schimbarile structurale care se vor produce in tarile occidentale pentru a nu pierde trenul iesirii din criza. Nu-i totuna cat de adanca va fi criza si daca o sa iesim din ea o data cu ceilalti europeni sau o sa iesim la vreo cinci-sase ani dupa ei. Costurile intarzierii ar fi uriase.
Din pacate, in clipa de fata, clasa politica romaneasca nu pare sa fi inteles nimic din realitatea istorica in care ne aflam. Cand s-a format actuala coalitie guvernamentala, despre care continuu sa cred ca este singura solutie politica responsabila pentru aceasta perioada, am sperat ca noi, politicienii, vom intelege situatia grava in care ne aflam, vom renunta la obiceiurile paguboase pe care le avem si ne vom ocupa serios de criza. Am sperat ca vom renunta la ambitia de a controla noi nu stiu ce serviciu secret, de a numi personaje dubioase in functii administrative, de a imparti dupa interesul personal al unuia sau altuia un buget si asa secatuit. Din pacate, pana acum, se pare ca m-am inselat.
Miron Mitrea 